basculatór sn [At: LTR / Pl: ~oare / E: bascula + -ator] Dispozitiv care servește la basculare.

BASCULATÓR, basculatoare, s. n. Dispozitiv folosit la descărcarea prin basculare a vagoanelor, a autocamioanelor etc.; culbutor (1). – Bascula + suf. -tor (după fr. basculeur).

BASCULATÓR, basculatoare, s. n. Dispozitiv care servește la răsturnarea unui vas sau a unui vagonet, cu scopul de a-l goli de conținut; culbutor. – Bascula + suf. -tor (după fr. basculeur).

BASCULATÓR, basculatoare, s. n. Dispozitiv care servește la răsturnarea unui vas sau a unui vagonet, cu scopul de a-l goli de conținut.

BASCULATÓR, basculatoare, s. n. Dispozitiv care servește la răsturnarea unui vas sau a unui vagonet, cu scopul de a-l goli de conținut. – Din bascula + suf. -tor (după fr. basculeur).

basculatór s. n., pl. basculatoáre

basculatór s. n., pl. basculatoáre

BASCULATÓR s. (TEHN.) culbutor, răsturnător.

BASCULATÓR s.n. Dispozitiv mecanic care servește la răsturnarea unei lăzi sau a unui vagonet pentru a-i goli conținutul. [< bascula + -tor, după fr. basculeur].

BASCULATÓR s. n. dispozitiv mecanic pentru descărcarea prin basculare a unui autocamion, vagonet etc. (după fr. basculeur)

BASCULATÓR ~oáre n. tehn. Instalație mecanică, servind la înclinarea unor recipiente sau vehicule încărcate, mai ales, cu materiale friabile, în vederea descărcării lor. /basculă + suf. ~tor

BASCULATOR s. (TEHN.) culbutor.