basculator definitie

12 definiții pentru basculator

basculatór sn [At: LTR / Pl: ~oare / E: bascula + -ator] Dispozitiv care servește la basculare.
BASCULATÓR, basculatoare, s. n. Dispozitiv folosit la descărcarea prin basculare a vagoanelor, a autocamioanelor etc.; culbutor (1). – Bascula + suf. -tor (după fr. basculeur).
BASCULATÓR, basculatoare, s. n. Dispozitiv care servește la răsturnarea unui vas sau a unui vagonet, cu scopul de a-l goli de conținut; culbutor. – Bascula + suf. -tor (după fr. basculeur).
BASCULATÓR, basculatoare, s. n. Dispozitiv care servește la răsturnarea unui vas sau a unui vagonet, cu scopul de a-l goli de conținut.
BASCULATÓR, basculatoare, s. n. Dispozitiv care servește la răsturnarea unui vas sau a unui vagonet, cu scopul de a-l goli de conținut. – Din bascula + suf. -tor (după fr. basculeur).
basculatór s. n., pl. basculatoáre
basculatór s. n., pl. basculatoáre
BASCULATÓR s. (TEHN.) culbutor, răsturnător.
BASCULATÓR s.n. Dispozitiv mecanic care servește la răsturnarea unei lăzi sau a unui vagonet pentru a-i goli conținutul. [< bascula + -tor, după fr. basculeur].
BASCULATÓR s. n. dispozitiv mecanic pentru descărcarea prin basculare a unui autocamion, vagonet etc. (după fr. basculeur)
BASCULATÓR ~oáre n. tehn. Instalație mecanică, servind la înclinarea unor recipiente sau vehicule încărcate, mai ales, cu materiale friabile, în vederea descărcării lor. /basculă + suf. ~tor
BASCULATOR s. (TEHN.) culbutor.

basculator dex

Intrare: basculator
basculator substantiv neutru