Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

28 defini╚Ťii pentru bascul─â

bascul├í vi [At: DEX2 / Pzi: ~lez / E: fr basculer] A se roti, par╚Ťial, ├«n jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate Si: a se balansa,
bascúlă sf [At: DA / A: basculă / Pl: ~le / E: fr bascule] 1-2 (Scândură sau) pârghie mobilă așezată în cumpănă pe un suport, astfel încât, când un capăt se lasă în jos, celălalt se ridică.
BASCUL├ü, basculez, vb. I. Intranz. (Despre un corp) A se roti par╚Ťial ├«n jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. ÔÇô Din fr. basculer.
BASC├ÜL─é, bascule, s. f. 1. Aparat care permite c├ónt─ârirea corpurilor grele cu ajutorul unor greut─â╚Ťi (de o sut─â de ori) mai mici. 2. Sc├óndur─â sau p├órghie mobil─â a╚Öezat─â ├«n cump─ân─â pe un suport. 3. Partea metalic─â a armelor de v├ón─âtoare cu ╚Ťevi mobile. ÔÇô Din fr. bascule.
BASCUL├ü, basculez, vb. I. Intranz. (Despre un corp) A se roti par╚Ťial ├«n jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. ÔÇô Din fr. basculer.
BASC├ÜL─é, bascule, s. f. 1. Aparat care permite c├ónt─ârirea corpurilor grele cu ajutorul unor greut─â╚Ťi (de o sut─â de ori) mai mici. 2. Sc├óndur─â sau p├órghie mobil─â a╚Öezat─â ├«n cump─ân─â pe un suport. 3. Partea metalic─â a armelor de v├ón─âtoare cu ╚Ťevi mobile. ÔÇô Din fr. bascule.
BASC├ÜL─é, bascule, s. f. 1. (╚śi ├«n expr. balan╚Ť─â cu bascul─â) Aparat pentru m─âsurarea corpurilor, de tipul balan╚Ťei cu bra╚Ťe neegale, care permite c├«tn─ârirea corpurilor grele cu ajutorul unor greut─â╚Ťi etalonate de zece ori mai mici; balan╚Ť─â zecimal─â, c├«ntar decimal. Dincolo de noi era un maidan cu bascul─â public─â, bariera drumului de fier ╚Öi, peste barier─â, magaziile ╚Öi atelierele uria╚Öe ale manufacturii de tutun Belvedere. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 13. ÔŚŐ Bascul─â de locomotiv─â = sistem compus din mai multe c├«ntare, montat pe un canal special ╚Öi folosit la c├«nt├«rirea locomotivelor ╚Öi la verificarea repartiz─ârii greut─â╚Ťilor pe fiecare osie. 2. Sc├«ndur├« sau p├«rghie mobil─â a╚Öezat─â ├«n cump─ân─â pe un suport, astfel ├«nc├«t un cap─ât se las─â ├«n jos ├«n timp ce cel─âlalt se ridic─â. ÔÖŽ Sc├«ndur─â mobil─â a ghilotinei, pe care se a╚Öaz─â corpul condamnatului. ÔÇô Accentuat ╚Öi: b├íscul─â.
BASCUL├ü, basculez, vb. I. Intranz. (Despre un corp) A se roti par╚Ťial ├«n jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. ÔÇô Fr. basculer.
BASC├ÜL─é, bascule, s. f. 1. Aparat care permite c├ónt─ârirea corpurilor grele cu ajutorul unor greut─â╚Ťi (de o sut─â de ori) mai mici. 2. Sc├óndur─â sau p├órghie mobil─â a╚Öezat─â ├«n cump─ân─â pe un suport. ÔÖŽ Partea metalic─â a armelor de v├ón─âtoare cu ╚Ťevi mobile. ÔÇô Fr. bascule.
basculá (a ~) vb., ind. prez. 3 basculeáză
basc├║l─â s. f., g.-d. art. basc├║lei; pl. basc├║le
bascul├í vb., ind. prez. 1 sg. bascul├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. bascule├íz─â
basc├║l─â s. f., g.-d. art. basc├║lei; pl. basc├║le
BASCULÁ vb. v. balansa, clătina, legăna, oscila, pendula.
BASCÚLĂ s. decimal, zecimal, (Transilv.) cântar, (Transilv. și Ban.) majă. (Cântărește marfa la ~.)
BASCULÁ vb. I. intr. A oscila ca o basculă; a se balansa. [< fr. basculer].
BASC├ÜL─é s.f. 1. Aparat pentru c├ónt─ârit greut─â╚Ťi mari, de tipul balan╚Ťei. 2. P├órghie cu punctul de sprijin la mijloc rezemat pe o ax─â, asrfel ├«nc├ót s─â permit─â o mi╚Öcare oscilatorie liber─â. ÔÖŽ Aparat de gimnastic─â folosit pentru executarea diferitelor s─ârituri acrobatice. ÔÖŽ Dispozitiv care permite modificarea pozi╚Ťiei, ├«n plan orizontal ╚Öi vertical, ├«n raport cu axa optic─â a unei p─âr╚Ťi a aparatului fotografic. 3. Partea metalic─â a armelor de v├ón─âtoare cu ╚Ťevi mobile. [< fr. bascule, cf. it. basculla].
BASCUL├ü vb. intr. a executa o mi╚Öcare de rota╚Ťie limitat─â ├«n jurul unei axe orizontale. (< fr. basculer)
BASC├ÜL─é s. f. 1. balan╚Ť─â cu dou─â bra╚Ťe inegale, pentru greut─â╚Ťi mari. 2. p├órghie cu punctul de sprijin la mijloc pe o ax─â, ├«nc├ót s─â permit─â o mi╚Öcare oscilatorie liber─â. ÔŚŐ aparat de gimnastic─â pentru executarea diferitelor s─ârituri acrobatice. ÔŚŐ dispozitiv care permite modificarea pozi╚Ťiei ├«n raport cu axa optic─â a unei p─âr╚Ťi a aparatului fotografic. 3. partea metalic─â a armelor de v├ón─âtoare cu ╚Ťevi mobile. (< fr. bascule)
A BASCUL├ü1 ~├ęz intranz. (despre corpuri) A face mi╚Öc─âri de bascul─â; a oscila ca o bascul─â; a balansa. /<fr. basculer
A BASCUL├ü2 ~├ęz tranz. 1) (corpuri) A se roti par╚Ťial ├«n jurul unei axe orizontale. 2) (materiale) A desc─ârca (dintr-un camion, dintr-o remorc─â) prin ├«nclinarea platformei. /<fr. basculer
BASC├ÜL─é ~e f. 1) Balan╚Ť─â pentru c├ónt─âritul corpurilor grele cu ajutorul unor greut─â╚Ťi etalon mici. 2) Sc├óndur─â sau p├órghie mobil─â, a╚Öezat─â ├«n echilibru pe un suport (pivot). Joc de ~. [G.-D. basculei] /<fr. bascule
b├áscul─â f. balan╚Ť─â de c├ónt─ârit greut─â╚Ťi mari (= fr. bascule).
*bascúlă f., pl. e (fr. bascule, alterat din bacule, d. batïre, a bate, și cul, partea posterioară). Cîntar decimal.
bascula vb. v. BALANSA. CL─éTINA. LEG─éNA. OSCILA. PENDULA.
BASCULĂ s. decimal, zecimal, (Transilv.) cîntar, (Transilv. și Ban.) majă. (Cintărește ceva la ~.)
a se da mare scul─â de bascul─â expr. v. a se da mare.
mare scul─â (de/pe bascul─â) expr. (peior. ÔÇô d. oameni) grozav, teribil, formidabil.

Bascul─â dex online | sinonim

Bascul─â definitie

Intrare: bascul─â
bascul─â substantiv feminin
Intrare: bascula
bascula verb grupa I conjugarea a II-a