Dicționare ale limbii române

17 definiții pentru baschet

báschet [At: SP. POP., 1950, nr. 1784, 4 / V: (iuz) -bal / Pl: ~eți (2) / E: fr basket] sn 1Baschetbal. 2 sm (Pex; mpl) Ghete de baschet (1).
BÁSCHET, (1) s. n., (2) bascheți, s. m. 1. S. n. Baschetbal. 2. S. m. (Mai ales la pl.) Ghete de baschetbal. – Din fr. basket.
BÁSCHET, (1) s. n., (2) bascheți, s. m. 1. S. n. Baschetbal. 2. S. m. (Mai ales la pl.) Ghete de baschetbal. – Din fr. basket.
BÁSCHET s. n. Joc cu mingea între două echipe, executat pe un teren anume amenajat, avînd la fiecare capăt cîte un coș fixat la o anumită înălțime; scopul urmărit este aruncarea mingii în coșul adversarului. – Variantă: báschetbal (scris și: basket-ball) s. n.
BÁSCHET s. n. Joc cu mingea între două echipe, pe un teren special amenajat, având la fiecare capăt câte un coș fixat la o anumită înălțime; scopul urmărit este aruncarea mingii în coșul adversarului. [Var.: baschetbal s. n.] – Fr. basket [-ball].
báschet1 (joc) s. n.
báschet2 (gheată) s. m., pl. báscheți
báschet (joc) s. n.
báscheți (încălțăminte) s. m. pl. (sg. báschet)
BÁSCHET s. (SPORT) baschetbal.
BÁSCHET s.n. Joc de echipă cu mingea în care fiecare echipă urmărește să arunce mingea într-un coș fixat de un stâlp pe terenul echipei adverse. // s.m. pl. Încălțăminte de sport asemănătoare unor ghete de pânză cu talpă groasă, folosită în practicarea jocului de baschet. [Var. baschetbal, baschetbol s.n. / < engl., fr. basket(-ball)].
BÁSCHET I. s. n. Joc sportiv între două echipe a câte 5 jucători, în care mingea se aruncă într-un coș fixat de un stâlp pe terenul echipei adverse; baschetbal. II. s. m. pl. Încălțăminte de sport asemănătoare unor ghete de pânză cu talpă groasă. (< engl., fr. basket)
BÁSCHET1 n. v. BASCHETBAL. /<fr. basket
BÁSCHET2 ~ți m. mai ales la pl. Ghete pentru baschetbal. /<fr. basket
baby-baschet s. m. 1976 (sport) Baschet simplificat pentru a fi jucat de copii foarte mici v. minibaschet [pron. bebibáschet] (din baby + baschet)
BÁSCHET (BASCHETBAL) (< engl., fr.) s. n., s. m. 1. s. n. Joc sportiv inventat de James Naismith (1891). Se dispută între două echipe formate din cîte cinci jucători, în care fiecare component încearcă să introducă mingea în coșul echipei adverse. Partida se desfășoară în două reprize a cîte 20 minute de joc efectiv, pe un teren dreptunghiular, avînd la capete panouri cu coșuri, la înălțimea de c. 3 m. 2. s. m. (Mai ales la pl.) Ghete pentru sport care fac parte din echipamentul baschetbalistului.
a-l durea la bascheți / la patină expr. (adol.) v. a-l durea în bigă.

Baschet dex online | sinonim

Baschet definitie

Intrare: baschet
baschet substantiv neutru substantiv masculin plural