Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

43 defini╚Ťii pentru basc─â

basc1 sn vz basc─â
basc2, ~─â [At: V. ROM. octombrie 1934, p. 19 / Pl: ~sci, ~sce, ~uri, b─â╚Öti / E: fr basque] 1-2 smf, a (Persoan─â) care apar╚Ťine unei popula╚Ťii din Pirineii occidentali, ├«n Fran╚Ťa ╚Öi ├«n Spania. 3-4 a Care apar╚Ťine (sau este caracteristic) bascilor (1).
báscă1 sf [At: DEX2 / V: basc sn / E: fr [beret] basque] Beretă cu marginile îndoite înăuntru.
báscă3 sf [At: I. CR. II, 13 / E: nct] Albie găurită la mijloc.
báscă2 sf [At: PSALT. SCH. 220 / E: alb baske] (Înv) Lână tunsă de pe oaie.
BASC2, bascuri, s. n. Beret─â cu marginile ├«ndoite ├«n─âuntru. [Var.: b├ísc─â (pl. b─â╚Öti) s. f.] ÔÇô Din fr. [beret] basque.
BASC3 s. n. v. basc─â.
BASC4, -─é, basci, -ce, s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. Persoan─â originar─â sau locuitor din ╚Üara Bascilor, regiune situat─â ├«n Pirinei, ├«n Fran╚Ťa ╚Öi Spania. 2. Adj. Care apar╚Ťine sau este caracteristic bascilor (1), privitor la basci. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Limba izolat─â neindo-european─â, vorbit─â de basci. ÔÇô Din fr. basque.
BÁSCĂ s. f. v. basc2.
BASC1 s. n. v. basc─â.
BASC2, -─é, basci, -ce, s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. Persoan─â originar─â din ╚Üara Bascilor, regiune a╚Öezat─â ├«n Pirinei, ├«n Fran╚Ťa ╚Öi Spania. 2. Adj. Care apar╚Ťine sau este caracteristic bascilor2 (1), privitor la basci2. ÔÇô Din fr. basque.
B├üSC─é, b─â╚Öti, s. f. Beret─â cu marginile ├«ndoite ├«n─âuntru. [Var.: basc s. n.] ÔÇô Din fr. [beret] basque.
BASC1 s. n. v. basc─â.
BASC3, -─é, basci, -e, s. m. ╚Öi f. Persoan─â apar╚Ťin├«nd unei popula╚Ťii care locuie╚Öte ├«n Pirineii occidentali (├«n Fran╚Ťa ╚Öi ├«n Spania) ╚Öi de-a lungul ╚Ť─ârmului ├«nvecinat al oceanului.
BASC2, -─é, basci, -e, adj. Care apar╚Ťine sau este caracteristic bascilor3. Limba basc─â.
B├üSC─é, b─â╚Öti, s. f. Beret─â cu marginile ├«ndoite ├«n─âuntru. O dat─â cu zorii, pe ╚Öesul ├«ntins, O t├«n─âr─â fat─â s-arat─â, Cosi╚Ťele negre cu grij─â le-a prins Sub basc─â, ╚Ötrengara de fat─â. FRUNZ─é, S. 18. ├Ä╚Öi potrivi pe cap basca de v├«n─âtor. CAMILAR, N. II 143. ÔÇô Variant─â: basc, bascuri (CONTEMPORANUL, S. II, 1948, n-. 108, 3/3), s. n.
BASC1 s. n. v. basc─â.
BASC2, -─é, basci, -e, s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. Persoan─â apar╚Ťin├ónd unei popula╚Ťii care locuie╚Öte ├«n Pirineii occidentali. 2. Adj. Care apar╚Ťine sau este caracteristic bascilor (1). ÔÇô Fr. basque.
B├üSC─é, b─â╚Öti, s. f. Beret─â cu marginile ├«ndoite ├«n─âuntru. [Var.: basc s. n.] ÔÇô Fr. [beret] basque.
basc2 / báscă1 (beretă) s. n. / s. f., pl. báscuri / băști
basc1 (nume etnic) adj. m., s. m., pl. basci; adj. f., s. f. báscă, pl. básce
báscă1 (beretă) v. básc2
báscă2 (albie, lâna tunsă de pe o oaie, luză, vestă) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. bắștii; pl. băști
báscă3 (limbă) s. f., g.-d. art. báscei
basc (persoană) s. m., adj. m., pl. basci; f. sg. báscă, g.-d. art. báscei, pl. básce
báscă (beretă) s. f., g.-d. art. băștii; pl. băști
báscă (limba) s. f., g.-d. art. báscei
BÁSCĂ s. beretă. (Poartă ~ pe-o ureche.)
BASC s.n. 1. V. bască. 2. Parte a unei rochii, care, pornind din talie, acoperă șoldurile. [< fr. basque < it. basca]
BÁSCĂ s.f. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. [Pl. băști, var. basc s.n. / < fr. (beret) basque].
BASC2, -─é I. adj., s. m. f. (locuitor) din Pirinei. ÔŚŐ (s. f.) limb─â aglutinant─â vorbit─â de basci. (< fr. basque)
BÁSCĂ s. f. beretă cu marginile îndoite înăuntru. (< fr. /beret/ basque)
basc (-c─â), adj. ÔÇô Din ╚Üara Bascilor. Fr. basque. ÔÇô Der. basc─â, s. f. (beret─â). S-a spus ├«nainte ╚Öi basc─â (< fr. basque) pentru ÔÇ×fust─â lung─âÔÇŁ; cuv├«ntul a ie╚Öit din uz o dat─â cu moda. Acela╚Öi lucru se poate spune despre baschin─â, din fr. basquine.
B├üSC─é b─â╚Öti f. Acoper─âm├ónt pentru cap, confec╚Ťionat dintr-un material moale, de obicei din l├ón─â, av├ónd form─â rotund─â ╚Öi plat─â, cu marginile ├«ndoite ├«n─âuntru; beret─â. [G.-D. b─â╚Ötii] /<fr. basque
Basci pl. popor de rasa Iberilor în număr de o jum. mil., pe cele două cline ale Pirineilor, grăind o limbă cu totul particulară.
*2) b├ísc─â f., pl. ba╚Öte ╚Öi b─â╚Öt─ş (fr. b├ęrret basque, beret─â basc─â, cum poart─â Ba╚Öci─ş, un popor din Pirine─ş). Nou nume al berete─ş dup─â r─âzbo─şu mondial.
1) b├ísc─â f., pl. ba╚Öte (alb. b├ísk─â, a.i.) P.s. S. L├«na pe care o poart─â o oa─şe.
BASC─é s. beret─â. (Poart─â ~ pe-o ureche.)
BASC, -Ă adj. (cf. fr. basque): în sintagma limbă bască (v.).
B├üSC─é s. f. (cf. fr. basque): limb─â preistoric─â a vechilor iberi vorbit─â de basci ├«n ╚Üara Bascilor (la grani╚Ťa dintre Fran╚Ťa ╚Öi Spania, ├«n ambele p─âr╚Ťi ale Pirineilor) ÔÇô aproape de un milion de oameni (dintre ace╚Ötia, peste 900 de mii sunt ├«n Spania, iar restul ├«n Fran╚Ťa), la care se adaug─â c├óteva mii ├«n SUA. Cele mai vechi atest─âri de limb─â b. sunt unele toponimice din secolul al VIII-lea. Texte literare au ap─ârut abia ├«n secolul al XVI-lea. Lucr─ârile de literatur─â din secolul al XIX-lea dovedesc marea bog─â╚Ťie a folclorului basc. Structura limbii b. este deosebit─â de aceea a limbilor indo-europene: este o limb─â aglutinant─â, cu unele elemente flexionare ╚Öi polisintetice. Vocabularul limbii b. a suferit puternica influen╚Ť─â romanic─â, germanic─â ╚Öi arab─â, iar structura ei gramatical─â este complicat─â (motiv pentru care se ├«nva╚Ť─â foarte greu ╚Öi pentru care bascii sunt m├óndri).
Bască, v. Baș 5.
bască, s. f. sg. arest; pușcărie; închisoare.
s─â-╚Ťi ba╚Ťi copiii / copiii cu basca / copiii cu ziarul ud / copiii ╚Öi nevasta expr. folosit─â ca hiperbol─â ├«ntr-o descriere

Basc─â dex online | sinonim

Basc─â definitie

Intrare: basc (adj.)
basc 2 adj. adjectiv admite vocativul
Intrare: basc(─â) (beret─â)
basc 1 s.n. substantiv neutru
basc─â substantiv feminin
Intrare: basc─â
basc─â substantiv feminin
Intrare: basc─â (adj.)
basc─â 2 adj. admite vocativul substantiv feminin
Intrare: Basc─â
Basc─â