basamac definitie

16 definiții pentru basamac

basamác2 sn [At: ENC. AGR. / Pl: ~ace / E: tc basamak] 1 Stâlp mic și gros întrebuințat la construirea coșarelor. 2 Treptele de la scară. 3 Scara de la casă.
basamác3 sn [At: DA / Pl: ~ace / E: nct] (Mol) 1-2 Căpiță mică (de păring sau) de fân.
basamác1 sn [At: ȘEZ. III, 65 / Pl: ~ace, (rar) ~uri / E: mg basszam a...] (Pop) 1 Rachiu de calitate inferioară (din spirt de cereale amestecat cu apă) Si: (pop) holercă, pocirlă, poșircă, tăirâș. 2 (Fig) Lovitură puternică.
BASAMÁC, (2) basamace, s. n. 1. Rachiu (colorat) de calitate inferioară. 2. Sort de basamac (1). – Cf tc., sb. basamak „grad”.
BASAMÁC, basamace, s. n. Rachiu (colorat) de calitate inferioară. – Cf. tc., scr. basamak „grad”.
BASAMÁC s. n.. Rachiu de calitate inferioară, uneori colorat (făcut din spirt de cereale amestecat cu apă); holercă. Guri cu dinți negri se strîmbau spre dînșii, cerînd basamac. CAMILAR, N. II 321. A turnat la începutul ospățului basamac verde în pahare. PAS, Z. I 45. Uite așa umbla cu paiacele și cu basamacu-n cap, cînd fu la alegeri, de-a spart capu lui bietu Guță Băncuță. CARAGIALE, O. II 256.
BASAMÁC s. n. Rachiu (colorat) de calitate inferioară; holercă. – Comp. tc., sb. basamak „grad”.
basamác (pop.) s. n., (sorturi) pl. basamáce
basamác (sorturi) s. n., pl. basamáce
BASAMÁC s. holercă, (reg.) trăscău.
basamác (basamáce), s. n. – Rachiu de prune de proastă calitate. Tc., sb. basamak „grad” (Scriban) se referă la gradarea scăzută a alcoolului conținut în băutură.
BASAMÁC ~ce n. 1) Rachiu de calitate inferioară, obținut în condiții casnice. 2) la pl. Sorturi ale acestei băuturi. /<turc. basamak
basamac n. rachiu de bucate, ieftin și vătămător. [Probabil din înjurătura ungurească: bassama!].
basamác n., pl. e și urĭ (turc., sîrb. basamak, treaptă, grad, adică „rachiŭ de grad mic”). Rachiŭ prost, spirt cu apă.
BASAMAC s. holercă, (reg.) trăscău. (Un clondir de ~.)
basamac, s. n. sg. 1. rachiu colorat de calitate inferioară. 2. (deț.) deținut influent.

basamac dex

Intrare: basamac
basamac substantiv neutru