barángă sf [At: HEM 2484 / V: baragă / Pl: ~nge / E: nct] 1 Lup bătrân care începe primul să urle într-o haită. 2 (Reg) Taurul cel mai mare și cel mai puternic care conduce cireada și căruia i se atârnă clopotul. 3-4 Vită (stearpă) care merge înaintea cirezii. 5 (Reg) Persoană căreia îi place să facă scandal.

BARÁNGĂ s. f. (Reg.) 1. Lup bătrân care conduce o haită și urlă înaintea celorlalți. 2. Taurul cel mai puternic care conduce cireada și căruia i se pune clopotul. 3. Poreclă dată unui om care strigă tare. – Din balang.

BARĂNGÍ, barăngesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A striga, a țipa în gura mare. – Din barangă.

barágă și barángă f. pl. e și bărăgĭ, bărăngĭ (cp. cu harang și cu ung. beregni, a mugi, saŭ cu barang, nomad, haimana). Munt. Mold. Rar. Tauru care poartă talanga (V. și balangă) și conduce cireada. Lupu care conduce haĭta și dă semnalu urletelor.

barángă V. baragă.