barzoi definitie

3 intrări

24 definiții pentru barzoi

barzói sm [At: ENC. VET. 709 / Pl: ~ / E: rs бapзoй] Ogar rusesc.
bărzói sm [At: CIAUȘANU, R. SCUT. 15 / Pl: ~oi / E: barză + -oi] (Orn; rar) Bărbătușul berzei.
bârzói2 sm [At: ȘEZ. II, 149 / E: nct] Floare nedefinită mai îndeaproape.
bârzói1 [At: SANDU-ALDEA, SĂM. III, 742 / V: -zău / E: bâză + -oi] 1 a (Îlav) Cu coada ~ Cu coada ridicată în sus. 2 av (Îe) A-și face coada ~ A o lua nebunește la fugă. 3 a Ștrengar. 4 a Țanțoș. 5 av (Îe) Cu părul ~ Cu părul măciucă (de spaimă).
BĂRZÓI, bărzoi, s. m. (Rar) Bărbătușul berzei. – Barză + suf. -oi.
BÂRZÓI adv. (Reg., în expr.) Cu coada bârzoi = cu coada ridicată în sus. – Et. nec.
BĂRZÓI, bărzoi, s. m. (Rar) Bărbătușul berzei. – Barză + suf. -oi.
BÂRZÓI adv. (Reg., în expr.) Cu coada bârzoi = cu coada ridicată în sus. – Et. nec.
BĂRZÓI, bărzoi, s. m. (Rar, mai mult în glumă) Bărbătușul berzei. Bărzoiul pîndește pe baltă. broaștele. STANCU, D. 224. Am văzut O barză Ș-un bărzoi Și trei puici; Cine sînt? TEODORESCU, P. P. 199.
BÎRZÓI s. n. (În expr.) Cu coada bîrzoi = cu coada ridicată în sus. Cu coada bîrzoi, [pisica] făcu un salt și-și căută scăpare pe umărul lui Traian. SADOVEANL, P. M. 239. Iedul... ședea în picioare... cu bărbuța frumoasă și cu codița bîrzoi. VISSARION, B. 83. A-și face coada bîrzoi = a o lua nebunește la fugă. Morărița, cînd A văzut venind Care scîrțîind... Și-a făcut coada bîrzoi Și-a fugit prin cele văi. TEODORESCU, P. P. 151. Cu părul bîrzoi = cu părul ridicat în sus (de frică), cu părul măciucă.
BĂRZÓI, bărzoi, s. m. (Rar) Bărbătușul berzei. – Din barză + suf. -oi.
BÂRZÓI adv. (Reg., în expr.) Cu coada bârzoi = cu coada ridicată în sus.
bărzói (rar) s. m., pl. bărzói, art. bărzóii
bârzói (reg., în expr.) adv.
bărzói s. m., pl. bărzói, art. bărzóii
bârzói adv.
BARZÓI s. m. Câine rusesc cu siluetă grațioasă și zveltă, folosit la vânătoare și agrement. (<rus. barzoi)
bîrzói (-oáie), adj. – Ridicat, îmbîrligat; se spune exclusiv despre coada unor animale, cum sînt cîinele, capra, calul etc. Sl. bŭrzŭ „rapid” (› sb. brz, bg. brăz; cf. Berneker 108), în parte contaminat de mag. borzolni (› rom. burzului). În afară de influența acestui ultim cuvînt, schimbarea semantică a lui bîrzoi se explică printr-o confuzie între cauză și efect, căci animalele care aleargă o fac de obicei cu coada ridicată. Der. bîrzeică, s. f. (sanie); bîrzoi, vb. (a-și pierde cumpătul, a-și ieși din fire; a se zbîrli, a se speria); bîrzoiat, adj. (zbîrlit; prost dispus); îmborzoia, vb. (Trans., a se încreți). Presupunem că trebuie să se adauge aceleiași familii cuvîntul bîrzoc, s. m. (cînepă ce rămîne fără a crește), care trebuie probabil înțeles „plantă ce crește rapid”, adică „(plantă) prematură, care nu ajunge la maturitate”.
BÂRZÓI adv. Ridicat în sus. A ține coada ~. /Orig. nec.
bârzói adv. (reg.) zbârlit, vâlvoi, ridicat în sus (părul, coada).
bârzoiu adv. V. bâzoiu.
bîrzói adv. (d. borz). Fam. Zbîrlit, bîrzoĭat, bursucat, ridicat drept în sus: coada, mustățile îĭ stăteaŭ bîrzoĭ. – În Olt. bîzoĭ. (NPl. Ceaur, 48).
bîrzoĭéz V. îmbîrzoĭez.
cu coada bârzoi expr. (pop.) fudul, îngâmfat.

barzoi dex

Intrare: bărzoi
bărzoi substantiv masculin
Intrare: bârzoi
bârzoi adverb
Intrare: barzoi
barzoi