barză definitie

29 definiții pentru barză

bárz, ~ă a [At: CADE / E: net] (Ban; d. păsări) Cu pene de culori amestecate.
bárză sf [At: BIBLIA (1688), 137 / Pl: berze (rar) -zi / E: cf alb bardhë] 1 (Orn) Pasăre migratoare din ordinul picioroangelor, cu ciocul, gâtul și picioarele foarte lungi (Ciconia ciconia) Si: cocostârc, (reg) stârc. 2 (Orn; îs) -grivă (sau cernită ori neagră) Varietate de barză (1) cu aripile negre. 3 (Îcs) De-a -za Joc de copii. 4 (Zlg; pan) Capră bălțată cu negru.
BÁRZĂ, berze, s. f. Pasăre migratoare din ordinul ciconiiformelor, cu ciocul roșu, gâtul și picioarele lungi și cu penele, de obicei, albe, afară de vârfurile aripilor, care sunt negre: cocostârc (Ciconia ciconia). – Cf. alb. bardhë.
BÁRZĂ, berze, s. f. Pasăre călătoare cu ciocul roșu, gâtul și picioarele lungi și cu penele, de obicei, albe, afară de vârfurile aripilor, care sunt negre; cocostârc (Ciconia ciconia). – Cf. alb. bardhë.
BÁRZĂ, berze, s. f. Pasăre călătoare din ordinul picioroangelor, cu ciocul, gîtul și picioarele lungi și cu penele albe, afară de vîrfurile aripilor, care sînt negre (Ciconia ciconia); cocostîrc. În sfîrșit ajunseră la pădure: și de cum ajunseră le clănțăniră dinții așa de tare, că parcă cu toții ar fi avut ciocuri de barză. DELAVRANCEA, la HEM. Barza cea simțitoare Care pe om iubește Și-n preajmă-i se nutrește. ALEXANDRESCU, P. 154. Barză neagră (sau cernită sau grivă) = specie de barză cu penele negre-brune, mai rară decît precedenta (Ciconia nigra).
BÁRZĂ, berze, s. f. Pasăre călătoare din ordinul picioroangelor, cu ciocul, gâtul și picioarele foarte lungi și cu penele albe, afară de vârfurile aripilor care sunt negre (Ciconia Ciconia); cocostârc. – Comp. alb. bardhë.
bárză s. f., g.-d. art. bérzei; pl. bérze
!ciócul-bérzei (plantă) s. m. art.
bárză s. f., g.-d. art. bérzei; pl. bérze
ciócul-bérzei (bot.) s. n.
BARZ adj. v. pestriț.
BÁRZĂ s. (ORNIT.; Ciconia ciconia și nigra) cocostârc, (reg.) bardăș, stârc.
CIOCUL-BÉRZEI s. v. ciocul-cucoarei, pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei.
PLISCUL-BÉRZEI s. v. ciocul-berzei, ciocul-cucoarei, pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei.
bárză (bérze), s. f. – Pasăre călătoare, cocostîrc. – Var. (Olt.) bardăș, bardoș. Cuvînt obscur, provenind probabil din lat. *gardea, în loc de ardea „bîtlan”. Existența lui g- în lat. este atestată de it., sp. garza, port. garça. Este dificil de explicat alterarea inițialei în rom. Este posibil să fie vorba de un b- primar, alterat tîrziu în it. și sp., ca în cazul lui vadus › guado sau vastare › guastare (cf. Meyer-Lübke, Ital., 103; Rohlfs, Gramm., 250); sau mai curînd de o confuzie balcanică a lui g cu b, permanentă în sl. (cf. sb. briziti față de sl. griziti; sb. bozduvan din tc. bozdugan etc., și care se produce în rom. numai înainte de un u (rubus › rug; lingua › limbă; nebula › negură; cf. lat. gula › sard. bula). Posibila der. de la ardea apare deja în REW 619. Totuși, se consideră în continuare, în mod tradițional și general, că este vorba de un cuvînt din fondul autohton (Hasdeu, Col. Traian, 1873, p. 140), identic cu alb. barth (f. bardhë) „alb” (cf. Hasdeu 2526; DAR; Philippide, II, 698; Meyer 27; Barič, Albanorum. Studien, II; Capidan, Raporturile, 519; Candrea; Rosetti, II, 110). Pe lîngă faptul că această explicație este insuficientă, atîta vreme cît nu cunoaștem istoria cuvîntului alb., este posibil să avem a face cu o eroare de principiu. Ipoteza alb. se întemeiază, într-adevăr, pe o serie de supoziții îndoielnice, cum ar fi ideea prealabilă că ambele cuvinte, alb. și rom., sînt identice; ideea că păsările primesc de obicei numele culorii penajului lor; și ideea că albul atrage cel mai mult atenția din aspectul general al berzei. Nu trebuie să ne surprindă, prin urmare, dacă Lahovary 315 caută etimonul acestui nume în vreo rădăcină anterioară indo-europenei, care ar trebui să însemne „strălucitor”. În ce ne privește, credem că alb. barth „alb”, ca și rut. barza „oaie cu pieptul alb” (pe care Candrea, Elementele, 400 și Rosetti, II, 110 îl consideră der. din rom.) și sb. barzast „cafeniu, brun” nu au nici o legătură cu numele berzei, și reprezintă sl. brĕzŭ „alb”, într-o fază anterioară metatezei lichidelor; cf. breaz.
BÁRZĂ bérze f. Pasăre migratoare, de talie mare, cu cioc roșu, cu gât și picioare lungi, cu penaj alb, având doar vârfurile aripilor negre; cocostârc. [G.-D. berzei] /Cuv. autoht.
barză f. mare pasăre călătoare din genul picioroangelor, cu pene albe peste tot corpul, afară de aripi cari sunt negre; petrece la noi în timpul verii și sboară către Africa cu începerea frigului (Ardea ciconia). [Alb. BARDHĂ, (pasăre) albă].
barz, -ă adj. (din bearz, met. din breaz. V. barză). Bun. Breaz, peag, cu pene ca ale berzeĭ orĭ coțofeneĭ: cocoșĭ berjĭ, găinĭ berze.
bárză f., pl. e (din bearză, care e o met. din brează, de unde și barz. De aci și alb. bardhă, barză, fem. d. barth, alb. Cp. cu zară). Sud. Cocostîrc, o mare pasăre călătoare albă cu vîrfu aripilor negru, cu ciocu roș și cu picĭoarele înalte (ciconia). V. cocor.
greghécĭ m., pl. tot așa, și greghetin m. (bg. gergečĭ, biban. Cp. cu brighecĭ). O plantă erbacee geraniacee, numită și cĭocu berzeĭ (vest) și pliscu cucoareĭ (est), săgețică (Bucov.), ĭar în bot. geránium praténse cu varietatea eródium cicutárium.
barz adj. v. PESTRIȚ.
BARZĂ s. (ORNIT.; Ciconia ciconia și nigra) cocostîrc, (reg.) bardăș, stîrc.
ciocul-berzei s. v. CIOCUL-CUCOAREI. PLISCUL-COCORULUI. PLISCUL-CUCOAREI.
pliscul-berzei s. v. CIOCUL-BERZEI. CIOCUL-CUCOAREI. PLISCUL-COCORULUI. PLISCUL-CUCOAREI.
bárză, s. f., adj. – 1. (ornit.) Cocostârc (Ciconia ciconia). 2. (adj.) Oaie albă cu trăsuri negre pe la ochi sau jumătate albă, jumătate neagră (Precup, 1926: 25). ♦ (onom.) Bărz, Bârz, Bârzan, Bârzea, Bârzoi, Bârzoiu, Bărzu, nume de familie (86 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Cuv. autohton (Hasdeu, Philippide, Rosetti, Russu, Brâncuș, Vraciu), cf. alb. barth, bardhi, bardhë „alb” < i.-e. *bhereg- „a străluci, alb” (Russu, 1970:138); cf. alb. bardhë (MDA). Cuv. rom. > ucr. barza „oaie cu pieptul alb” (Candrea, Rosetti, cf. DER).
bárză, adj. – (ref. la oi) Albă cu trăsuri negre pe la ochi sau jumătate albă, jumătate neagră (Precup 1926: 25). – Cuv. autohton; cf. alb. bardhë; Din rom. provine ucr. barza „oaie cu pieptul alb”.
BÁRZĂ (cuv. autohton) s. f. Gen de păsări migratoare din ordinul ciconiformelor, foarte mari, avînd 17 specii răspîndite în reg. calde și temperate. Ciocul, gîtul și picioarele lungi, sînt ținute în linie perfect orizontală în zborul planat; nu au glas, clămpănesc prin deschiderea și închiderea ritmică a ciocului; cuibăresc în arbori sau pe stîncării și se hrănesc cu artropode și vertebrate mici. În România există două specii: b. albă (Ciconia ciconia) și b. neagră (C. nigra); cocostîrc.
BARZĂ, subst. I. 1. Barzea munt. (Sd V 433). 2. Barzu, mold.; -l [scris Brazul alături de Zrănă pentru Zărnă] (BCI III 81); Barzul Mihai (17 A III 143). 3. Barze D. (Răc 11); cf. și ar. Barzu „Albul” (Cara 99) < alb. bar „alb”. II. Cu ă. 1. Bărza (Ștef); Bărza zis și Bărzu (17 B III 403); Bărzul, V. (Sur VIII). 2. Bărzea (17 B II 150); – R. (Șchei II); Bărzești s. (Ind 13 – 16 B). 3. Bărzilă s. Bărzuica t. 5. Bărzan și Bărzănescu act. 6. Din pl. berze: Berzea (Ștef) din care s-a format apoi: Berza (Tec II; Arh) și Berzul (BCI VII 109).
barză, berze s. f. femeie înaltă și slabă.

barză dex

Intrare: barză
barză substantiv feminin
Intrare: barz
barz
Intrare: Barză
Barză
Intrare: ciocul-berzei
ciocul-berzei (numai) singular substantiv masculin articulat