barou definitie

13 definiții pentru barou

barou sn [At: DA / Pl: ~ri / E: fr barreau] Corp al avocaților, organizat pe lângă un tribunal sau o curte de apel.
BARÓU, barouri, s. n. Organizație profesională a avocaților. – Din fr. barreau.
BARÓU, barouri, s. n. Corp al avocaților, organizat pe lângă un tribunal sau o curte de apel. – Din fr. barreau.
BARÓU, barouri, s. n. (În vechea organizare judecătorească) Corpul organizat al avocaților dintr-un județ (pe lîngă fiecare tribunal); sediul, localul în care este instalat. V. colegiu. Deși înscris în baroul local, nu profesa avocatura. BUJOR, S. 158. BIBICESCU. P. P. 222. Cîte șute, cîte mute, Toat-s cu barșon pe frunte. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 424.
BARÓU, barouri, s. n. (În vechea organizare judecătorească) Corpul organizat al avocaților dintr-un județ; localul în care era instalat. V. colegiu. – Fr. barreau.
baróu s. n., art. baróul; pl. baróuri
baróu s. n., art. baróul; pl. baróuri
BARÓU s.n. (În vechea organizare a justiției) Corp constituit care îngloba totalitatea avocaților pledanți dintr-un județ; colegiu al avocaților; sediul local al acestui corp. [Pl. -uri. / < fr. barreau].
BARÓU s. n. organizație profesională a avocaților dintr-o anumită unitate administrativ-teritorială. (< fr. barreau)
baróu (baróuri), s. n. – Colegiu, breaslă a avocaților. Fr. barreau.
BARÓU ~ri n. 1) Organizație profesională a avocaților. 2) Sediul acestei organizații. /<fr. barreau
barou n. 1. îngrădire rezervată advocaților pentru a pleda; 2. ordinul advocaților (= fr. barreau).
*baróŭ n., pl. ourĭ (fr. barreau, bară mică). Îngrăditură rezervată avocaților la judecată. Fig. Corpu avocaților.

barou dex

Intrare: barou
barou substantiv neutru