baroscop definitie

12 definiții pentru baroscop

baroscóp sn [At: MARIAN – ȚIȚEICA, FIZ I 163 / Pl: ~oape / E: fr baroscope] (Fiz) Aparat sub formă de balanță, cu care se demonstrează existența presiunii atmosferice și aplicarea principiului lui Arhimede la gaze.
BAROSCÓP, baroscoape, s. n. Aparat în formă de balanță, cu ajutorul căruia se demonstrează existența presiunii atmosferice și principiul lui Arhimede pentru gaze. – Din fr. baroscope.
BAROSCÓP, baroscoape, s. n. Aparat în formă de balanță, cu ajutorul căruia se demonstrează existența presiunii atmosferice și aplicarea principiului lui Arhimede la gaze. – Din fr. baroscope.
BAROSCÓP, horoscoape, s. n. Aparat în formă de balanță, cu care se demonstrează existența presiunii atmosferice și aplicarea principiului lui Arhimede la gaze și vapori.
BAROSCÓP, baroscoape, s. n. Aparat în formă de balanță, cu care se demonstrează existența presiunii atmosferice și aplicarea principiului lui Arhimede la gaze și vapori. – Fr. baroscope (< gr.).
baroscóp (-ros-cop / -ro-scop) s. n., pl. baroscoápe
baroscóp s. n. (sil. mf. -scop), pl. baroscoápe
BAROSCÓP s.n. Instrument folosit pentru a demonstra existența presiunii atmosferice. [Pl. -oape. / < fr. baroscope, cf. gr. baros – greutate, skopein – a privi].
BAROSCÓP s. n. balanță folosită pentru a demonstra existența presiunii atmosferice. (< fr. baroscope)
BAROSCÓP ~oápe n. Instrument folosit pentru detectarea și măsurarea presiunii atmosferice. /<fr. baroscope
*baroscóp n., pl. oape (d. vgr. báros, greutate, și skopéo, examinez, privesc. V. scop). Fiz. Un aparat de constatat greutatea aeruluĭ saŭ că un corp pus în aer pierde din greutate o parte care corespunde cu volumu de aer deslocuit. – Baroscopu e inventat de Otto de Gericke (†1686) și se compune dintr’o balanță de care este atîrnată o boambă cavă și o greutate. Cînd încălzești boamba, aeru din ĭa se face maĭ ușor, și boamba se ridică puțin. Tot așa, dacă acoperĭ balanța c’un clopot de sticlă și scoțĭ aeru din clopot, boamba, ne maĭ sprijinindu-se pe aer, se lasă puțin în jos. E principiu luĭ Arhimede aplicat la aer.
BARO- „greutate, presiune”. ◊ gr. baros „greutate, presiune” > fr. baro-, engl. id., germ. id., it. id. > rom. baro-. □ ~clin (v. -clin), adj., referitor la calitatea distribuției presiunii și a densității unei mase gazoase sau a aerului atmosferic; ~core (~chore) (v. -cor), adj., s. f. pl., (plante) la care însămînțarea se realizează pe loc, prin simpla cădere a semințelor; ~corie (~chorie) (v. -corie2), s. f., însămînțare pe areal propriu, datorită greutății fructelor și semințelor; ~fil (v. -fil1), adj., (despre viețuitoare) capabil să trăiască la presiuni mari; ~fob (v. -fob), adj., (despre organisme) capabil să trăiască la presiuni atmosferice reduse; ~foreză (v. -foreză), s. f., difuzie a particulelor dintr-o suspensie sub influența gravitației; ~gnozie (v. -gnozie), s. f., posibilitatea de a aprecia, fără a vedea, greutatea obiectelor; ~graf (v. -graf), s. n., aparat care înregistrează presiunea atmosferice; sin. barometrograf; ~gramă (v. -gramă), s. f., curbă care reprezintă variațiile presiunii atmosferice înregistrate la barograf; ~lit (v. -lit1), s. n., carbonat natural de bariu; ~metrie (v. -metrie1), s. f., disciplină care tratează despre tehnicile și aparatele de măsurare a presiunii; ~metru (v. -metru1), s. n., aparat pentru măsurarea presiunii atmosferice; ~narcoză (v. -narcoză), s. f., anestezie generală realizată prin inhalarea unui amestec de gaze la o presiune mai mare decît cea atmosferică; ~scop (v. -scop), s. n., aparat cu care se demonstrează existența presiunii atmosferice; ~stat (v. -stat), s. n., aparat care servește la menținerea unei presiuni constante; ~taxie (v. -taxie), s. f., 1. Sensibilitate a organismelor la modificările presiunii mediului ambiant. 2. Stimulare a celulelor vii prin modificarea presiunii mediului în care se găsesc; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament al unor boli cu ajutorul unor presiuni determinante sau al aerului comprimat; ~termograf (v. termo-, v. -graf), s. n., barotermometru înregistrator; ~termohigrometru (v. termo-, v. higro-, v. -metru1), s. n., aparat care înregistrează simultan variațiile presiunii, ale temperaturii și ale umezelii; ~termometru (v. termo-, v. -metru1), s. n., aparat care măsoară concomitent presiunea atmosferică și temperatura aerului; ~trop (v. -trop), adj., (referitor la distribuția presiunii și a densității) în care suprafețele atmosferice sînt izobare.

baroscop dex

Intrare: baroscop
baroscop substantiv neutru
  • silabisire: -scop