baronét sm [At: BOUREANU, S. P. 28 / E: fr baronnet] Titlu de noblețe în Anglia (superior titlului de cavaler și inferior celui de baron), care se transmite ereditar.

BARONÉT, baroneți, s. m. Titlu nobiliar ereditar în Anglia al membrilor unui ordin de cavaleri; persoană care are acest titlu. – Din fr. baronnet.

BARONÉT, baroneți, s. m. Titlu de noblețe dat în Anglia membrilor unui ordin de cavaleri și care se moștenește pe linie bărbătească; persoană care are acest titlu. – Din fr. baronnet.

BARONÉT, baroneți, s. m. Titlu de noblețe dat în Anglia unui ordin de cavaleri și care se moștenește pe linie bărbătească; persoană care are acest titlu. – Fr. baronnet.

baronét s. m., pl. baronéți

baronét s. m., pl. baronéți

BARONÉT s.m. Titlu de noblețe în Anglia, dat unui ordin de cavaleri; persoană având acest titlu. [< fr. baronnet].

BARONÉT s. m. titlu de noblețe, în Anglia, dat unui ordin de cavaleri. (< fr. baronnet)

*baronét m. (engl. baronet). În Anglia, nobil între baron și cavaler.