Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru baron

bar├│n1 sm [At: ╚śINCAI, HR. II, 52/11 / Pl: ~i / E: fr baron] 1 Mare senior (care avea pe p─âm├ónturile sale plenitudinea drepturilor feudale). 2 Titlu de noble╚Ťe (ereditar sau conferit de monarh) ocup├ónd, ├«n ierarhia nobiliar─â, locul ├«ntre cavaler ╚Öi viconte. 3 (Im) Boier.
bar├│n2 vz baroi
BAR├ôN, baroni, s. m. (├Än Apusul ╚Öi Centrul Europei) Titlu nobiliar ├«n ierarhia feudal─â, superior cavalerului ╚Öi inferior vicontelui; persoan─â care are acest titlu. ÔÇô Din fr. baron.
BAR├ôN, baroni, s. m. (├Än prima faz─â a or├ónduirii feudale din apusul ╚Öi centrul Europei) Mare senior; (mai t├órziu) titlu de noble╚Ťe intermediar ├«ntre titlul de cavaler ╚Öi acela de viconte; persoan─â care are acest titlu. ÔÇô Din fr. baron.
BAR├ôN, baroni, s. m. (├Än or├«nduirea feudal─â, ├«n ╚Ť─ârile din apusul Europei) Mare senior care, ├«n ╚Ťinuturile st├«p├«- nite de el, avea drepturi absolute; (mai t├«rziu) titlu de noble╚Ťe ocup├«nd ├«n ierarhia nobiliar─â locul de mijloc ├«ntre titlul de cavaler ╚Öi acela de viconte. ├Än nord-vestul Ardealului -a izbucnit o r─âscoal─â, ├«n 1697, ├«mpotriva func╚Ťionarilor imperiali ╚Öi baronilor unguri. IST. R.P.R. 229. Feudalii, pref─âcu╚Ťi ├«n baroni, purtau r─âzboi ve╚Önic ├«ntre d├«n╚Öii. GHEREA, ST. CR. II 111.
BAR├ôN, baroni, s. m. (├Än or├ónduirea feudal─â din apusul ╚Öi centrul Europei) Mare senior care avea drepturi absolute pe p─âm├ónturile sale; (mai t├órziu) titlu de noble╚Ťe intermediar ├«ntre titlul de cavaler ╚Öi acela de viconte; persoan─â care are acest titlu. ÔÇô Fr. baron.
bar├│n s. m., pl. bar├│ni
bar├│n s. m., pl. bar├│ni
BAR├ôN s.m. Senior feudal care avea pe p─âm├ónturile sale drepturi absolute; titlu de noble╚Ťe ├«ntre cavaler ╚Öi viconte; persoan─â av├ónd acest titlu. [< fr. baron, cf. it. barone, germ. Baron].
BAR├ôN s. m. senior feudal care avea pe p─âm├ónturile sale drepturi absolute. ÔŚŐ titlu de noble╚Ťe ├«ntre cavaler ╚Öi viconte. (< fr. baron, germ. Baron)
bar├│n (bar├│ni), s. m. ÔÇô Titlu de noble╚Ťe ├«ntre cel de cavaler ╚Öi cel de viconte. Fr. baron sau germ. Baron, ultimul ├«n Trans. ÔÇô Der. baroneas─â, s. f. (so╚Ťie sau fiic─â de baron, baroan─â); baronesc, adj. (de baron); baronie, s. f. (titlu de baron).
BAR├ôN ~i m. 1) Mare senior feudal, posesor al unui domeniu. 2) Titlu de noble╚Ťe ├«n ierarhia feudal─â, superior cavalerului ╚Öi inferior vicontelui. 3) Persoan─â care de╚Ťinea acest titlu. /<fr. baron
baron m. 1. odinioar─â, ├«n Fran╚Ťa, titlul marilor seniori: regele ╚Öi baronii s─âi; 2. azi, titlu de noble╚Ť─â ├«ntre conte ╚Öi cavaler; 3. fig. om ce face pe marele: tr─âie╚Öte ca un baron.
*bar├│n m. (fr. baron, d. germ. de sus barr, om liber). ├Än apusu Europe─ş, nobil ├«ntre conte ╚Öi cavaler de odinioar─â; ├«n Francia, titlu marilor seniori: regele ╚Öi baroni─ş s─â─ş. Fig. Om care face pe bo─şeru: a tr─âi ca un baron (ca un domn). V. bimba╚Öa.
BAR├ôN s.m. Pies─â din carne de batal sau miel const├ónd din cele dou─â pulpe legate prin por╚Ťiunea de spinare corespunz─âtoare, preg─âtit─â la cuptor sau la frigare, servit─â cu legume. ÔÇô Fr. baron; germ. Baronst├╝ck.
BARON titlu feudal apusean (la origine: b─ârbat, om liber, ariman la Longobarzi), transmis de apuseni armenilor din regatul Armeniei Mici, ├«n epoca Cruciatelor ╚Öi adus de ace╚Ötia la noi; explicat de H. Siruni < lat. patronus, (com. oral─â). 1. Baron9 r─âze╚Ö (16 A III 29); ÔÇô pren. ├«n satul Obidi╚Ťi (R-S─ârat); -escu, -ea olt. (AO XXI 76). 2. Baroncea S. (B─âl V) ╚Öi t. < arm. baron─Źa ÔÇ×domni╚ÖorÔÇŁ (explic. H, Siruni). 3. B─ârun, Tudor de Drajn─â (Draj). 4. B─âronii s. (Cat; Fior 233; 13-15 B 165).
baron, baroni s. m. (peior.) membru marcant al unui partid politic din Rom├ónia, care domin─â autoritar via╚Ťa economic─â ╚Öi politic─â a unui jude╚Ť sau a unui ora╚Ö

Baron dex online | sinonim

Baron definitie

Intrare: baron
baron substantiv masculin
Intrare: Baron
Baron