Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
barón1 sm [At: ȘINCAI, HR. II, 52/11 / Pl: ~i / E: fr baron] 1 Mare senior (care avea pe pământurile sale plenitudinea drepturilor feudale). 2 Titlu de noblețe (ereditar sau conferit de monarh) ocupând, în ierarhia nobiliară, locul între cavaler și viconte. 3 (Im) Boier.
BARÓN, baroni, s. m. (În Apusul și Centrul Europei) Titlu nobiliar în ierarhia feudală, superior cavalerului și inferior vicontelui; persoană care are acest titlu. – Din fr. baron.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
BARÓN, baroni, s. m. (În prima fază a orânduirii feudale din apusul și centrul Europei) Mare senior; (mai târziu) titlu de noblețe intermediar între titlul de cavaler și acela de viconte; persoană care are acest titlu. – Din fr. baron.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
BARÓN, baroni, s. m. (În orînduirea feudală, în țările din apusul Europei) Mare senior care, în ținuturile stîpî- nite de el, avea drepturi absolute; (mai tîrziu) titlu de noblețe ocupînd în ierarhia nobiliară locul de mijloc între titlul de cavaler și acela de viconte. În nord-vestul Ardealului -a izbucnit o răscoală, în 1697, împotriva funcționarilor imperiali și baronilor unguri. IST. R.P.R. 229. Feudalii, prefăcuți în baroni, purtau război veșnic între dînșii. GHEREA, ST. CR. II 111.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
BARÓN, baroni, s. m. (În orânduirea feudală din apusul și centrul Europei) Mare senior care avea drepturi absolute pe pământurile sale; (mai târziu) titlu de noblețe intermediar între titlul de cavaler și acela de viconte; persoană care are acest titlu. – Fr. baron.
barón s. m., pl. baróni
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
barón s. m., pl. baróni
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
BARÓN s.m. Senior feudal care avea pe pământurile sale drepturi absolute; titlu de noblețe între cavaler și viconte; persoană având acest titlu. [< fr. baron, cf. it. barone, germ. Baron].
BARÓN s. m. senior feudal care avea pe pământurile sale drepturi absolute. ◊ titlu de noblețe între cavaler și viconte. (< fr. baron, germ. Baron)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
barón (baróni), s. m. – Titlu de noblețe între cel de cavaler și cel de viconte. Fr. baron sau germ. Baron, ultimul în Trans. – Der. baroneasă, s. f. (soție sau fiică de baron, baroană); baronesc, adj. (de baron); baronie, s. f. (titlu de baron).
- sursa: DER 1958-1966
- permalink
BARÓN ~i m. 1) Mare senior feudal, posesor al unui domeniu. 2) Titlu de noblețe în ierarhia feudală, superior cavalerului și inferior vicontelui. 3) Persoană care deținea acest titlu. /<fr. baron
- sursa: NODEX 2002
- permalink
baron m. 1. odinioară, în Franța, titlul marilor seniori: regele și baronii săi; 2. azi, titlu de nobleță între conte și cavaler; 3. fig. om ce face pe marele: trăiește ca un baron.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
*barón m. (fr. baron, d. germ. de sus barr, om liber). În apusu Europeĭ, nobil între conte și cavaler de odinioară; în Francia, titlu marilor seniori: regele și baroniĭ săĭ. Fig. Om care face pe boĭeru: a trăi ca un baron (ca un domn). V. bimbașa.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
BARÓN s.m. Piesă din carne de batal sau miel constând din cele două pulpe legate prin porțiunea de spinare corespunzătoare, pregătită la cuptor sau la frigare, servită cu legume. – Fr. baron; germ. Baronstück.
BARON titlu feudal apusean (la origine: bărbat, om liber, ariman la Longobarzi), transmis de apuseni armenilor din regatul Armeniei Mici, în epoca Cruciatelor și adus de aceștia la noi; explicat de H. Siruni < lat. patronus, (com. orală). 1. Baron9 răzeș (16 A III 29); – pren. în satul Obidiți (R-Sărat); -escu, -ea olt. (AO XXI 76). 2. Baroncea S. (Băl V) și t. < arm. baronča „domnișor” (explic. H, Siruni). 3. Bărun, Tudor de Drajnă (Draj). 4. Băronii s. (Cat; Fior 233; 13-15 B 165).
- sursa: Onomastic 1963
- permalink
baron, baroni s. m. (peior.) membru marcant al unui partid politic din România, care domină autoritar viața economică și politică a unui județ sau a unui oraș
- sursa: Argou 2007
- permalink