Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru baroc

bar├│c, ~─â [At: MAIORESCU, CR. III, 350/25 / E: fr baroque, por barroco] 1 Stil (de arhitectur─â sau pictur─â ori muzic─â) predominant ├«n perioada dintre sf├ór╚Öitul Rena╚Öterii ╚Öi mijlocul sec. XVIII, care cultiv─â libertatea ╚Öi monumentalitatea formelor, ornamenta╚Ťia excesiv─â, inventivitatea ╚Öi fantezia exprim─ârii. 2 a (D. construc╚Ťii, mobil─â, sculptur─â, pictur─â, muzic─â) Realizat ├«n stil baroc (1). 3 a (D. arti╚Öti) Care creeaz─â opere ├«n stil baroc (1). 4 sn Stil de la sf├ór╚Öitul perioadelor clasice, ├«n care forma se dezvolt─â ├«n dauna con╚Ťinutului. 5 a (Fig) Bizar.
BAR├ôC, -─é, baroci, -ce, adj., s. n. (Stil artistic specific sec. XVI-XVIII) care este caracterizat prin gustul pentru colosal ╚Öi grandios, prin neregularitate ╚Öi exces de ornamente complicate. ÔÖŽ Adj. (Despre construc╚Ťii, mobil─â, sculptur─â, pictur─â etc.) Care este realizat ├«n acest stil. ÔÖŽ (Stil literar) caracterizat printr-o mare libertate ╚Öi fantezie de exprimare. ÔÇô Din fr. baroque.
BAR├ôC, -─é, baroci, -ce, adj., s. n. (Stil artistic) care este caracterizat prin cultivarea formelor grandioase, prin libertatea formelor ╚Öi bog─â╚Ťia ornamenta╚Ťiei arhitecturale.** (Despre construc╚Ťii, mobil─â, sculptur─â, pictur─â etc.) Care este realizat ├«n acest stil.** (Stil literar) caracterizat printr-o mare libertate ╚Öi fantezie de exprimare. ÔÇô Din fr. baroque.
BAR├ôC, -─é, (rar) baroci, -e, adj. (├Än arhitectur─â, ├«n artele plastice, muzic─â ╚Öi artele minore, ├«n expr.) Stil baroc = stil artistic dezvoltat ├«n secolele XVII-XVIII, caracterizat prin neregularitatea liniilor, prin exces de ornamentare complicat─â, greoaie ╚Öi capricioas─â ╚Öi prin monumentalitatea construc╚Ťiilor. V. rococo. ÔŚŐ (Substantivat, n.) [Constantin Br├«ncoveanu] a domnit atunci c├«nd tumultuoasa inflorire a barocului era ├«n toi. M. I. CARAGIALE, C. 23. ÔÖŽ (Despre cl─âdiri, tablouri, compozi╚Ťii muzicale, mobile etc.) ├Än stil baroc. Catedral─â baroc─â. Pictura baroc─â a lui Rubens. Muzica baroc─â a lui Haendel. Mobilier baroc. ÔÖŽ Fig. (Depreciativ) Curios, ciudat.
BAR├ôC, -─é, (rar) baroci, -e, adj. (├Än expr.) Stil baroc = stil artistic dezvoltat ├«n sec. XVII-XVIII, caracterizat prin excesul de ornamentare complicat─â, de ├«nflorituri, precum ╚Öi (├«n arhitectur─â) prin neregularitatea liniilor ╚Öi prin monumentalitate. ÔÇô Fr. baroque.
bar├│c1 adj. m., pl. bar├│ci; f. bar├│c─â, pl. bar├│ce
bar├│c2 s. n.
bar├│c adj. m., pl. bar├│ci; f. sg. bar├│c─â, pl. bar├│ce
BAR├ôC, -─é adj. Stil baroc (╚Öi s.n.) = stil artistic predominant ├«n sec. XVII-XVIII, care se caracterizeaz─â prin ornamenta╚Ťie excesiv─â, neregularitatea liniilor ╚Öi prin monumentalitatea construc╚Ťiilor (├«n arhitectur─â), contururi agitate (├«n sculptur─â), prin folosirea larg─â a tehnicii clarobscurului, compozi╚Ťii ├«n diagonal─â sau ├«n v├órtej (├«n pictur─â), dramatism interior ╚Öi o anumit─â bizarerie ╚Öi ├«ndr─âzneal─â a metaforei (├«n muzic─â ╚Öi poezie). ÔÖŽ Stilul de la sf├ór╚Öitul perioadelor clasice, ├«n care forma se dezvolt─â ├«n dauna con╚Ťinutului. ÔÖŽ (p. ext.) Stil ├«nc─ârcat, retoric, excesiv de ornamentat. [< it. bar├▓cco, fr. baroque, cf. port. barocco ÔÇô perl─â de form─â neregulat─â].
BAR├ôC, -─é adj. 1. stil ~ (╚Öi s. n.) = stil ├«n arhitectur─â, pictur─â, literatur─â, muzic─â, predominant ├«ntre sf├ór╚Öitul Rena╚Öterii ╚Öi mijlocul sec. XVIII, care cultiv─â libertatea ╚Öi monumentalitatea formelor, ornamenta╚Ťia excesiv─â, inventivitatea ╚Öi fantezia exprim─ârii. ÔŚŐ stil de la sf├ór╚Öitul perioadelor clasice, ├«n care forma se dezvolt─â ├«n dauna con╚Ťinutului. 2. (fig.) exagerat; bizar, extravagant. (< fr. baroque, it. barocco)
BAR├ôC1 n. arhit. Stil artistic caracterizat prin libertatea formelor, prin exces de ornamenta╚Ťie, prin tendin╚Ťa spre monumentalism ╚Öi o anumit─â bizarerie. /<fr. baroque
BAR├ôC2 ~c─â (~ci, ~ce) 1) Care se distinge printr-o neregularitate bizar─â; de un caracter ╚Öocant; ie╚Öit din comun (prin felul s─âu de a fi); ciudat; straniu; bizar. O idee ~c─â. 2) (despre construc╚Ťii, obiecte de art─â etc.) Care este realizat ├«n stilul dominant de la sf├ór╚Öitul perioadelor clasice. Mobilier ~. /<fr. baroque
baroc a. 1. bizar și supărător: idee barocă; 2. capricios: stil baroc.
*baróc, -ă adj. (fr. baroque, d. sp. barrueco; it. barocco). Neregular, bizar: figură barocă, spirit baroc. Adv. În mod baroc.
baroc (< fr. baroque ÔÇ×bizar, ciudatÔÇŁ; portughez─â barucco = o perl─â cu form─â neregulat─â, asimetric─â), perioad─â ├«n istoria artelor care este cuprins─â ├«ntre sf├ór╚Öitul Rena╚Öterii* ╚Öi mijl. sec. 18. Termenul b. ÔÇô ├«ndeajuns de controversat ÔÇô desemneaz─â noul stil ap─ârut ├«n arta apusului ╚Öi centrul Europei, care, ├«ndep─ârt├óndu-se de tradi╚Ťia ╚Öi echilibrul specific Rena╚Öterii, cultiv─â libertatea ╚Öi grandoarea formelor, bog─â╚Ťia ornamenta╚Ťiei, libertatea ╚Öi fantezia exprim─ârii. Acest stil, care a p─ârut ciudat ├«n raport cu regulile artistice stabilite anterior ╚Öi de aceea a fost denumit poate, cu acest termen peiorativ, a ├«nsemnat ├«ns─â pentru ├«ntreaga art─â universal─â o nou─â etap─â de creare a unor opere originale, ├«n care imagina╚Ťia creatorilor ├«╚Öi dezv─âluie pe de-a-ntregul m─âsura bog─â╚Ťiei, grandorii. ├Än muzic─â, b. a ├«nsemnat, de asemenea, apari╚Ťia unor forme* ╚Öi genuri (I, 1, 2) noi, o mai mare libertate ╚Öi inventivitate. B. reu╚Öe╚Öte prima sintez─â ├«n cultura muzical─â vocal-instr., turn├ónd ├«n forme noi, superioare, at├ót experien╚Ťa muzicii vocale (monodia* liturgic─â a c├óntecului gregorian*, c├óntecul pop. ╚Öi coralul* protestant) c├ót ╚Öi experien╚Ťa muzicii instr. pop. ╚Öi culte. Valorificarea cuceririlor polifoniei* vocale ╚Öi a ├«nflorii muzicii instr. d─â b. aureola unei luminoase perioade din istoria artei sunetelor. Dac─â vom considera periodizarea b. dup─â M. Bukofzer, putem delimita trei momente ├«n cadrul dat: a) faza de ├«nceput, caracterizat─â prin ├«nlocuirea ├«ncetul cu ├«ncetul a muzicii corale polif. cu omofonia c├óntecului solistic. Importan╚Ťa acordat─â acestei voci (2) superioare melodice, care iese ├«n relief (f─âc├ónd totodat─â foarte inteligibil ╚Öi expresiv textul literar pe care se baza), duce la apari╚Ťia unor genuri ╚Öi forme noi cum sunt opera*, oratoriul*, cantata* etc. ├Än acela╚Öi timp se produce ╚Öi o ├«nflorire a muzicii instr., determin├ónd apri╚Ťia unor forme noi ╚Öi genuri ale acesteia: concertul*, canzona* da sonar, sonata*, suita* etc. ├Än lucr─ârile compozitorilor vremii (Monteverdi, Cesti, Cavali, Giovanni Gabrieli ╚Ö.a.) muzica dob├ónde╚Öte noi coordonate tehnice destinate a sluji expresivit─â╚Ťii: discantul (II) devine solist, basul acompaniator nu se mai scrie dec├ót cifrat*, armonia (III) cap─ât─â din ce ├«n ce mai mult─â importan╚Ť─â, apar o ritmic─â (v. ritm) ╚Öi o metric─â (v. metru) variat─â, sus╚Ťinut─â de un tempo (2) corespunz─âtor, se caut─â grada╚Ťii ╚Öi efecte orch., elemente de culoare ╚Öi contrast; b) faza de mijloc a b. ce corespunde ├«nfloririi muzicii de oper─â, baletului* de curte, operei-balet. Aici se ├«nscriu cu crea╚Ťii reprezentative francezii Charpentier, Cambert, Fran├žois Couperin, Lully, englezul Purcell. O ├«nflorire deosebit─â cunoa╚Öte ╚Öi muzica instr. reprezentat─â ├«n Germania de Pachelbel, Sch├╝ty, Kuhnau iar ├«n Italia de Vivaldi, Vitali, Alesandro ╚Öi Domenico Scarlatti, Corelli. Acum ├«ncep s─â se contureze formele muzicale ciclice* (sonata da camera, sonata da chiesa, suita, concertul instr., concerto grosso*), care au la baz─â construc╚Ťia monotematic─â*, unitatea intona╚Ťional─â, la care se mai adaug─â o bogat─â ornamenta╚Ťie a liniei melodice; c) ultima faz─â a b., ce se desf─â╚Öoar─â ├«ntre anii 1710-1750, desemn├ónd marea sintez─â creatoare realizat─â de Haendel ╚Öi J.S. Bach. Acum se cristalizeaz─â ╚Öi se teoretizeaz─â g├óndirea muzical─â bazat─â pe tonalitate (1), sistemul tonal cu modurile* major* ╚Öi minor*. Se cristalizeaz─â teoria* muzical─â at├ót a polif. c├ót ╚Öi a armoniei ├«n cadrul sistemului tonal, ├«n lucr─ârile teoretice semnate de Rameau (Tratatul de armonie) ╚Öi J.J. Fux (Gradus ad Parnassum), dar mai ales practice, ├«n cele dou─â volume ale Clavecinului bine temperat de J.S. Bach. Aici se relev─â noul tip de polif. bazat pe func╚Ťionalitatea* armonic─â. Tot acum se dezvolt─â orchestra*, ca un ansamblu de instr. care cap─ât─â independen╚Ť─â ╚Öi importan╚Ť─â, scriindu-se lucr─âri ├«n genuri ╚Öi forme specific orchestrale. ├Än aceast─â epoc─â a b. muzica face un pas hot─âr├ótor spre evolu╚Ťia sa viitoare, prin care va dep─â╚Öi cadrul bisericesc ╚Öi al saloanelor, laiciz├óndu-se, devenind treptat un bun al marelui public. ÔÖŽ ├Än muzica rom├óneasc─â, b. se afirm─â sub puternica ac╚Ťiune de introducere a limbii rom├óne ├«n muzica bis. prin r├óvna psaltului Filotei S├«n Ag─âi Jipei, autorul Psaltichiei rum├óne╚Öti. C├ónt─ârile ÔÇ×pre glasul rom├ónesc c─â ia╚Öte mai lesne ╚Öi mai frumosÔÇŁ, v─âdesc, ├«n tropare*, condace*, un stil melodic cu contururi riguroase, imprim├ónd o atitudine nobil─â, senin─â, ├«n care ornamentele ╚Öi arabescurile purt├ónd turn├╣ri specifice contribuie la accentuarea rezonan╚Ťelor baroce. Puternice rezonan╚Ťe baroce eman─â ╚Öi melodiile orientale instr., monodice, notate de c─âtre Dimitrie Cantemir, renumit cunosc─âtor al practicii ╚Öi ╚Ötiin╚Ťei muzicale turce╚Öti. C├óntecul ╚Öi jocul rom├ónesc devin surs─â de inspira╚Ťie ╚Öi obiect al interesului compozitorilor ╚Öi interpre╚Ťilor. Introducerea unor melodii rom├óne╚Öti ├«n codice ╚Öi valorificarea lor sub form─â de citat ├«n partituri probeaz─â nu numai valoarea lor artistic─â dar ╚Öi debutul interferen╚Ťei dintre arta oral─â a poporului ╚Öi crea╚Ťia profesionist─â, ceea ce confer─â acesteia din urm─â tr─âs─âturi na╚Ťionale distincte. Reprezentan╚Ťii acestor tendin╚Ťe au fost Ion C─âianu, care a notat melodii rom├óne╚Öti ├«n Codicele care-i poart─â numele (1652-1671) ╚Öi Daniel Speer care le valorific─â ├«n baletul Musicalisch T├╝rckischer Eulen-Spiegel (1688). Compozitorii transilv─âneni de forma╚Ťie baroc─â dau la iveal─â lucr─âri valoroase prezent├ónd o bogat─â palet─â stilistic─â. Evident, num─ârul lor restr├óns, adic─â al personalit─â╚Ťilor proeminente, nu favorizeaz─â o mare l─ârgire a evantaiului stilistic. Cu toate acestea, Daniel Croner apare drept un marcant reprezentant al contrapunctului ac╚Ťion├ónd, anterior lui J.S. Bach, pentru cristalizarea formelor sale ├«n muzica instr. Ion C─âianu se situeaz─â pe coordonatele monodiei acompaniate; unele excep╚Ťii ce se pot ├«nt├ólni ├«n piesele sale nu infirm─â regula general─â. ├Äntre ace╚Öti doi poli se afl─â Gabriel Reilich, care oscileaz─â stilistic, al─âtur├ónd ├«n opusurile sale procedee polifonice ╚Öi omofone. Formele ╚Öi genurile cultivate de c─âtre compozitorii transilv─âneni ai epocii baroce sunt: vocale ÔÇô ca motetul*, aria* (cantata*) ╚Öi pasiunea*; instr. ÔÇô ca fantezia*, toccata*, preludiul (2), fuga* ╚Öi dansul (bogat reprezentate ├«n Codicele lui C─âianu); teatrale ÔÇô baletul, ilustrat de c─âtre Daniel Speer. Musica nova, slujit─â de compozitorii G. Reilich ╚Öi D. Croner, inaugureaz─â un stil inedit ├«n peisajul componistic autohton impun├ónd maniera concertant─â, momentul in care virtuozitatea vocal─â ╚Öi ├«ndeosebi instr. implic─â o tehnic─â superioar─â. Dintre crea╚Ťiile acestori compozitori re╚Ťinem ├«n mod deosebit: Noi concerte instrumentale; Vesperae brevissimae ╚Öi P─âdure spiritual─â ╚Öi muzical─â de flori ╚Öi trandafiri (vol. I ╚Öi II) de Gabriel Reilich ╚Öi Tabulatura Fugarum, praeludiorum, Canzonarum, toccatarum et phantasiorum ╚Öi Tabulatura fugarum et praeludiorum de Daniel Croner.
B├üROC, ─é (< fr.) adj. Stil ~ (╚Öi substantivat, n.) = stil artistic care s-a dezvoltat ├«n Europa ├«n ╚Ť─ârile catolice, ca art─â a Contrareformei, ├«n sec. 16, 17 ╚Öi 18. Caracterele principale ├«n arhitectur─â au fost: gustul pentru colosal ╚Öi grandios, frecventa folosire a liniei curbe, exuberan╚Ťa decora╚Ťiei. A ap─ârut ├«nt├«i ├«n Italia (L. Bernini, F. Borromini, P. da Cortona), s-a r─âsp├«ndit apoi ├«n Germania (fra╚Ťii Asam, J.L. von Hildebrandt, B. Neumann, J. Fischer von Erlach); ├«n Spania cap─ât─â aspectul unei arte na╚Ťionale (stilul churrigueresc), form─â sub care a fost ulterior introdus ├«n America Latin─â. Sculptura se caracterizeaz─â prin compozi╚Ťia cu multe axe, prin dinamismul formelor (L. Bernini, B. Permoser, H. de Keyser, P. Puget, A. Cano). ├Än pictur─â, apar schema compozi╚Ťiei ├«n diagonal─â sau v├«rtej, efectele perspectivale (racursi, trompe lÔÇÖoeil) ╚Öi de clarobscur puternice, cultiv├«ndu-se cu prec─âdere temele grandilocvente ╚Öi o expresivitate uneori teatral─â a gesticii (Rubens, Tiepolo, Guido Reni, Magnasco, Ribera, Zurbarr├ín, Murillo). ├Än arhitectura ╚Ü─ârilor Rom├óne, b. apare ├«n Moldova sec. 17. Insinuat ├«n decora╚Ťia unor monumente de epoc─â br├«ncoveneasc─â, stilul b. nu va afecta ├«n mod evident expresia arhitecturii din ╚Üara Rom├óneasc─â, ├«n schimb, ├«n varianta constantinopolitan─â, va influen╚Ťa plastica monumental─â din Moldova sec. 18. Transilvania a cunoscut ├«n sec. 18 o puternic─â afirmare a artelor plastice de stil b. ├Än pictur─â, el nu a p─âtruns dec├«t ├«n anume elemente de recuzit─â decorativ─â. Sculptura de stil b., ca ╚Öi pictura, are ├«n ╚Ü─ârile Rom├óne o prezen╚Ť─â discontinu─â. ├Än ╚Üara Rom├óneasc─â, epoca br├«ncoveneasc─â ╚Öi sec. 18 manifest─â o evident─â atrac╚Ťie pentru repertoriul ├«nflorit al acestui stil, dar adapt├«ndu-l unei ordonan╚Ťe mai clare. Dintre artele decorative ╚Öi aplicate, cel mai mult a suportat influen╚Ťa stilului b. argint─âria. ├Än literatur─â, stilul b. se manifest─â printr-o viziune antitetic─â asupra lumii (via╚Ť─â ╚Öi moarte, timp ╚Öi eternitate, aparen╚Ť─â ╚Öi iluzie), prin instabilitate, patetism, extravagan╚Ť─â ╚Öi nelini╚Öte; aduce o intrig─â diversificat─â ╚Öi complicat─â, cu un stil dilatat, ornamentat excesiv, cu metafore surprinz─âtoare. Fixat ├«n genere ├«ntre sf├«r╚Öitul sec. 16 ╚Öi prima jum─âtate a sec. 18, se reg─âse╚Öte ├«ntr-o serie de curente (eufuism, gongorism, conceptism, culteranism, marinism, rococo) la poe╚Ťii metafizici, ├«n opera lui Lope de Vega, Torquato Tasso, Garcilaso de la Vega, Fernando de Hererra, G├│ngora y Argote ╚Ö.a. ├Än muzic─â, b. este considerat ca o perioad─â intermediar─â ├«ntre Rena╚Ötere ╚Öi clasicism. ├Äncepe prin afirmarea monodiei acompaniate, ├«n special ├«n operele lui Monteverdi, ating├«nd punctul culminant ├«n crea╚Ťia instrumental─â ╚Öi vocal─â a lui J.S. Bach. ÔÖŽ P. ext. Stil literar ├«nc─ârcat, retoric, excesiv ornamentat.

Baroc dex online | sinonim

Baroc definitie

Intrare: baroc
baroc adjectiv substantiv neutru