Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru baritină

baritínă sf [At: MACAROVICI, CH. 362 / Pl: (nob) -ne / E: fr baritine] (Chm) Sulfat de bariu. 2 Substanță minerală cu luciu sticlos și culori variate, care se folosește ca materie colorantă în industrie
BARITÍNĂ, baritine, s. f. Sulfat natural de bariu. – Din fr. barytine.
BARITÍNĂ, baritine, s. f. Sulfat natural de bariu. – Din fr. barytine.
BARITÍNĂ, baritine, s. f. Sulfat de bariu natural. – Fr. barytine.
baritínă s. f., g.-d. art. baritínei; pl. baritíne
baritínă s. f., g.-d. art. baritínei; pl. baritíne
BARITÍNĂ s. (MIN.) barită, spat greu.
BARITÍNĂ s.f. Sulfat natural de bariu. [< fr. barytine].
BARITÍNĂ s. f. sulfat natural de bariu. (< fr. barytine)
BARITINĂ s. (MIN.) barită.
baritină, (engl.= barite) BaSO4, s. rombic, cu habitus tabular; min. cu G mare (G = 4,68), ceea ce face să fie utilizat în prepararea noroiului de foraj. Este un min.: hidrotermal, de temperatură joasă sau de precipitație și diageneză în mâlurile de mare adâncă. In România, s-a exploatat la Somova (Dobr. N), Ostra (C. Orient.) și se găsește in mâlurile carbonatice din Oc.Pacific.
BARITÍNĂ (< fr.) s. f. (MINER.) Sulfat natural de bariu, de culoare alb-gălbuie, pînă la cenușie, cu luciu sidefos și aspect de agregate granulare sau sub formă stalactitică. Se formează prin procese foarte variate: hidrotermale, de precipitație și diageneză în mîluri de mare adîncă. Se utilizează în ind. chimică, a pielăriei și la săparea sondelor pentru îngreunarea noroiului de foraj; barită.

baritină definitie

baritină dex

Intrare: baritină
baritină substantiv feminin