barítă sf [At: MACAROVICI, CH. 363 / Pl: ~te / E: fr barite] (Chm) Hidrat de bariu.

BARÍTĂ, barite, s. f. Hidrat de bariu. – Din fr. baryte.

BARÍTĂ, barite, s. f. Hidrat de bariu. – Din fr. baryte.

BARÍTĂ, barite, s. f. Hidrat de bariu. – Fr. baryte.

barítă s. f., g.-d. art. barítei; pl. baríte

barítă s. f., pl. baríte

BARÍTĂ s. v. baritină.

BARÍTĂ s.f. Hidroxid de bariu. [Var. barit s.n. / < fr. baryte].

BARÍTĂ s. f. (hidr)oxid de bariu, folosit în radiologia tubului digestiv. (< fr. baryte)

*barítă f., pl. e Min. Oxid de bariŭ.

BARITĂ s. (MIN.) baritină.