baricadare definitie

2 intrări

20 definiții pentru baricadare

baricadá [At: VLAHUȚĂ, V. 159 / Pzi: ~dez / E: fr barricader] 1 vt A împiedica printr-o baricadă trecerea unei străzi, a unei șosele etc. sau intrarea într-o locuință. 2 vr A se pune la adăpost (după o baricadă). 3-4 vtr (Fig) A (se) izola (de cineva sau de ceva).
baricadáre sf [At: DA ms / Pl: ~dări / E: baricada] 1 Împiedicare printr-o baricadă a trecerii unei străzi, a unei șosele etc. sau a intrării într-o locuință Si: baricadat1 (1). 2 Adăpostire în spatele unei baricade Si: baricadat1 (2). 3 Izolare de cineva sau de ceva.
BARICADÁ, baricadez, vb. I. Tranz. A închide printr-o baricadă o intrare, o ieșire, un drum etc.; a bloca. ♦ Refl. A se pune la adăpost (după o baricadă). – Din fr. barricader.
BARICADÁRE, baricadări, s. f. Acțiunea de a (se) baricada și rezultatul ei. – V. baricada.
BARICADÁ, baricadez, vb. I. Tranz. A închide printr-o baricadă o intrare, o ieșire, un drum etc.; a bloca. ♦ Refl. A se pune la adăpost (după o baricadă). – Din fr. barricader.
BARICADÁRE, baricadări, s. f. Acțiunea de a (se) baricada și rezultatul ei. – V. baricada.
BARICADÁ, baricadez, vb. I. Tranz. (Cu privire la un drum, la o stradă, o ușă, o fereastră) A închide, a astupa printr-o baricadă, pentru a împiedica trecerea sau intrarea. Copaci străini... amestecați și împletiți cu semincerii localnici făceau un zid nepătruns și întunecos, de arbori și arbuști, baricadînd potecile vechi. C. PETRESCU, R. DR. 214. Conu Leonida, la cel dinții zgomot de afară, tremură ca varga, baricadează ușile cu mobilele din casă. GHEREA, ST. C.R. I 333. ◊ Refl. Procurînd îi întrebă pentru ce s-au baricadat. VLAHUȚĂ, O. A. 159.
BARICADÁ, baricadez, vb. I. Tranz. A închide printr-o baricadă o ieșire, un drum etc. ♦ Refl. A se pune la adăpost în dosul unei baricade. – Fr. barricader.
BARICADÁRE, baricadări, s. f. Acțiunea de a (se) baricada și rezultatul ei.
baricadá (a ~) vb., ind. prez. 3 baricadeáză
baricadáre s. f., g.-d. art. baricadắrii; pl. baricadắri
baricadá vb., ind. prez. 1 sg. baricadéz, 3 sg. și pl. baricadeáză
baricadáre s. f., g.-d. art. baricadării; pl. baricadări
BARICADÁ vb. I. tr., refl. A (se) închide ca o baricadă. [< fr. barricader].
BARICADÁRE s.f. Acțiunea de a (se) baricada și rezultatul ei. [< baricada].
BARICADÁ vb. tr., refl. a (se) închide cu o baricadă. ◊ (p. ext.) a (se) închide ferm, categoric. (< fr. barricader)
A BARICADÁ ~éz tranz. (căi de acces) A închide, ridicând o baricadă. ~ o poartă. /<fr. barricader
A SE BARICADÁ mă ~éz intranz. A se adăposti în dosul unei baricade. /<fr. barricader
baricadà v. 1. a ridica baricade, a închide sau opri comunicațiunea cu baricade; 2. a se întări cu baricade, a se adăposti îndărătul unei baricade; 3. fig. a se închide spre a nu vedea pe nimeni.
*baricadéz v. tr. (fr. barricader). Barez pin baricade; a baricada o stradă, o ușă. V. refl. Mă fortific pin baricade. Fig. Mă închid ca să nu văd pe nimenĭ. V. zăstesc.

baricadare dex

Intrare: baricada
baricada verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: baricadare
baricadare substantiv feminin