bardíșă sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 247/14 / V: -diș sn / Pl: ~șe / E: pn bardysz] (Înv) 1-2 Armă de forma (halebardei sau a) baltagului.

bardíșă (-șe), s. f. – Halebardă. Pol. bardysz (sec.XVII). Apare la Miron Costin, glosată în așa fel încît lasă să se înțeleagă că nu era cuvînt comun în rom.