barcagiu definitie

12 definiții pentru barcagiu

barcagíu sm [At: DUNĂREANU, SĂM. VI, 376 / Pl: ~gii / E: barcă + -agiu] Persoană care conduce o barcă (1) Si: (rar) barcaș.
BARCAGÍU, barcagii, s. m. Persoană care (are meseria de a) conduce o barcă; luntraș. – Barcă + suf. -agiu.
BARCAGÍU, barcagii, s. m. Cel care are meseria de a conduce o barcă; luntraș. – Barcă + suf. -agiu.
BARCAGÍU, barcagii, s. m. Cel care are meseria de a conduce o barcă. V. luntraș. Un barcagiu îi ieși înainte, crezînd că umblă să caute o barcă pentru a trece, fluviul. BART, E. 56. Un flăcău înalt... de meserie barcagiu. DUNĂREANU, CH. 153.
BARCAGÍU, barcagii, s. m. Cel care (are meseria de a) conduce o barcă; luntraș. – Din barcă + suf. -(a)giu.
barcagíu s. m., art. barcagíul; pl. barcagíi, art. barcagíii (-gi-ii)
barcagíu s. m., art. barcagíul; pl. barcagíi, art. barcagíii
BARCAGÍU s. lopătar, luntraș, vâslaș, (rar) vâslitor, (înv.) vâslariu.
BARCAGÍU ~i m. Persoană care conduce o barcă; luntraș. /barcă + suf. ~agiu
barcagiu m. cel ce mână o barcă, luntraș.
barcagíŭ m. (d. barcă). Luntraș, acela care mînă barca.
BARCAGIU s. lopătar, luntraș, vîslaș, (rar) vîslitor, (înv.) vîslariu. (~ la Dunăre.)

barcagiu dex

Intrare: barcagiu
barcagiu substantiv masculin