Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru barcagiu

barcag├şu sm [At: DUN─éREANU, S─éM. VI, 376 / Pl: ~gii / E: barc─â + -agiu] Persoan─â care conduce o barc─â (1) Si: (rar) barca╚Ö.
BARCAG├ŹU, barcagii, s. m. Persoan─â care (are meseria de a) conduce o barc─â; luntra╚Ö. ÔÇô Barc─â + suf. -agiu.
BARCAG├ŹU, barcagii, s. m. Cel care are meseria de a conduce o barc─â; luntra╚Ö. ÔÇô Barc─â + suf. -agiu.
BARCAG├ŹU, barcagii, s. m. Cel care are meseria de a conduce o barc─â. V. luntra╚Ö. Un barcagiu ├«i ie╚Öi ├«nainte, crez├«nd c─â umbl─â s─â caute o barc─â pentru a trece, fluviul. BART, E. 56. Un fl─âc─âu ├«nalt... de meserie barcagiu. DUN─éREANU, CH. 153.
BARCAG├ŹU, barcagii, s. m. Cel care (are meseria de a) conduce o barc─â; luntra╚Ö. ÔÇô Din barc─â + suf. -(a)giu.
barcag├şu s. m., art. barcag├şul; pl. barcag├şi, art. barcag├şii (-gi-ii)
barcag├şu s. m., art. barcag├şul; pl. barcag├şi, art. barcag├şii
BARCAG├ŹU s. lop─âtar, luntra╚Ö, v├ósla╚Ö, (rar) v├óslitor, (├«nv.) v├óslariu.
BARCAG├ŹU ~i m. Persoan─â care conduce o barc─â; luntra╚Ö. /barc─â + suf. ~agiu
barcagiu m. cel ce mână o barcă, luntraș.
barcag├ş┼ş m. (d. barc─â). Luntra╚Ö, acela care m├«n─â barca.
BARCAGIU s. lopătar, luntraș, vîslaș, (rar) vîslitor, (înv.) vîslariu. (~ la Dunăre.)

Barcagiu dex online | sinonim

Barcagiu definitie

Intrare: barcagiu
barcagiu substantiv masculin