Dicționare ale limbii române

17 definiții pentru barcă

bárcă sf [At: NEGRUZZI, S. II, 192 / Pl: bărci, (înv) barce / E: it barca] 1 Ambarcație de dimensiuni mici, cu vâsle. 2 Barcă (1) cu pânze. 3 Barcă (1) cu motor. 4 (Îs) – de salvare Barcă pentru salvarea personalului și pasagerilor unei nave, în caz de naufragiu. 5 (Reg) Albie pentru cărat var.
BÁRCĂ, bărci, s. f. Ambarcațiune de dimensiuni mici, cu vâsle, cu pânze sau cu motor. – Din it. barca.
BÁRCĂ, bărci, s. f. Ambarcație de dimensiuni mici, cu vâsle, cu pânze sau cu motor. – Din it. barca.
BÁRCĂ, bărci, s. f. Mic vas plutitor care este pus în mișcare cu ajutorul vîslelor sau al unui motor. V. luntre, caic, lotcă, șaică. Barcă cu pînze. Barcă cu motor. ▭ O barcă de pescar întîrziat era un punct negru trăgînd după sine un triunghi de unde, șterse curînd. DUMITRIU, N. 259. De la Feldioara mai departe, în dreptul satelor, încep să apară bărcile... pe care oamenii și le-au construit pentru a putea pluti pe deasupra apelor. BOGZA, C. O. 262. Pășește lin o barcă pe unda adormită. ALEXANDRESCU, M. 97. ◊ Barcă de salvare = barcă aflată pe orice vapor și care servește la salvarea pasagerilor și a echipajului în caz de naufragiu.
BÁRCĂ, bărci, s. f. Ambarcație de dimensiuni mici cu vâsle, cu pânze sau cu motor. – It. barca.
bárcă s. f., g.-d. art. bắrcii; pl. bărci
bárcă s. f., g.-d. art. bărcii; pl. bărci
BÁRCĂ s. luntre, (prin Ban.) schelă. (~ pescărească.)
BÁRCĂ s.f. Ambarcație mică, fără punte, cu vâsle sau cu un motor. [Pl. bărci. / < it. barca, cf. fr. barque < lat. barca].
BÁRCĂ s. f. ambarcație mică, fără punte, cu rame, vele sau cu motor. (< it. barca, fr. barque)
bárcă (bắrci), s. f. – Ambarcație mică. – Mr., megl. varcă, barcă. It. barca, probabil pe cale orientală: cf. tc., bg. barka, ngr. μτάρκα și βάρkα, alb. barkë. Diez, I, 53 (urmat de Koerting 1232; cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 275) a crezut în mod eronat că este vorba de păstrarea directă a lat. barca. Cuvîntul mr. din ngr. și direct din it. (Ruffini 328). Der. barcagiu, s. m. (luntraș); debarca, vb., pe baza fr. débarquer; îmbarca, vb., ca fr. embarquer; debarcader, s. n., ca fr. débarcadère; îmbarcațiune, s. f., din fr. embarcation.
BÁRCĂ bărci f. Ambarcație de dimensiuni mici, fără punte, cu vâsle, cu pânze sau cu motor, destinată transporturilor la distanțe mici; luntre. [G.-D. bărcii] /<it. barca
barcă f. luntre mică.
*bárcă, f. pl. bărcĭ (fr. barque, it. barca, lat. barca, din bárica, vgr. bâris, din copticu bari, id.). Luntre (în special cu fundu ascuțit, care e forma cea maĭ obișnuită). – Pop. la Dunăre și la mare varcă (ngr. várka). V. dubă, lotcă, oraniță.
BARCĂ s. luntre, (prin Ban.) schelă. (~ pescărească.)
BARCĂ ACROBATICĂ aparat de forma unei bărci suspendate de un portic și care se poate roti 360°, fiind utilizat în antrenamentul vestibular al piloților și parașutiștilor.
a se da în bărci expr. (pop., glum.) a avea contact sexual.

barcă definitie

barcă dex

Intrare: barcă
barcă substantiv feminin