barbútă sf [At: TDRG / E: net] (înv) Monedă veche de la începutul sec. XIX, cu valoare de 2 1/2 bani vechi.

BARBÚTĂ, barbute, s. f. Veche monedă de la începutul sec. XIX, cu valoare de 2 lei (vechi) și 10 parale. – Et. nec.

BARBÚTĂ, barbute, s. f. (Înv.) Monedă de la începutul secolului trecut, cu valoare de 2 lei (vechi) și 10 parale. – Et. nec.

BARBÚTĂ, barbute, s. f. (Învechit) Monedă veche de la începutul secolului trecut. Monedele ce circulau în timpul lui Caragea sînt acestea: mahmudia cu lei 38.. barbuta, lei 2,10. FILIMON, C. 111.

BARBÚTĂ, barbute, s. f. (Înv.) Monedă veche de la începutul secolului trecut.

barbútă (monedă) s. f., g.-d. art. barbútei; pl. barbúte

barbútă s. f., pl. barbúte

barbútă (barbúte), s. f. – Veche monedă turcească de argint, care valora 2 bani și jumătate la începutul sec. XIX. – Var. barbut, s. m. (joc de noroc asemănător cu rișca). Origine necunoscută, dar aproape sigur orientală. Moneda și numele ei au dispărut din circulație, dar nu și jocul, încă foarte obișnuit la oraș.

barbută f. monedă, în valoare de doi lei și zece parale, ce circula în vremea lui Caragea (FIL.). [Origină necunoscută].