Dicționare ale limbii române

15 definiții pentru barbișon

barbișón sn [At: DELAVRANCEA, S. 123 / Pl: ~oane / E: fr barbichon] Barbișă.
BARBIȘÓN, barbișoane, s. n. Barbă (1) scurtă și ascuțită lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; cioc2 (3), țăcălie, barbișă. – Din fr. barbichon.
BARBIȘÓN, barbișoane, s. n. Barbă (scurtă) lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; cioc2 (3), țăcălie, barbișă. – Din fr. barbichon.
BARBIȘÓN, barhișoane, s. n. Bărbuță ascuțită, lăsată să crească numai în vîrful bărbiei; cioc, țăcălie. Conul lancu... s-a oprit la porți și a stat de vorbă cu oamenii... bătîndu-i pe umăr și mîngîindu-și barbișonul. PAS, Z. I 212. Căpitanul... se trăgea necontenit de barbișonul său negru și lung. DELAVRANCEA, S. 123.
BARBIȘÓN, barbișoane, s. n. Bărbuță ascuțită, lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; cioc. – Fr. barbichon.
barbișón s. n., pl. barbișoáne
barbișón s. n., pl. barbișoáne
BARBIȘÓN s. v. cioc.
BARBIȘÓN s.n. Bărbuță ascuțită; cioc. [< fr. barbichon].
BARBIȘÓN s. n. bărbuță ascuțită; cioc. (< fr. barbichon)
barbișón (barbișoáne), s. n. – Cioc, țăcălie, barbișă. Fr. barbiche și (mai rar) barbichon. Forma barbișe s-a folosit de asemenea uneori, cît timp a fost la modă barbișonul.
BARBIȘÓN ~oáne n. Barbă mică și ascuțită, lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; cioc. /<fr. barbichon
barbișon n. stuf de barbă la bărbie.
*barbișón n., pl. oane (fr. barbichon, dim. d. barbiche). Barbă lăsată să crească numai la bărbie (țăcălie, cioc).
BARBIȘON s. bărbuță, cioc, țăcălie, (franțuzism rar) barbișă.

barbișon definitie

barbișon dex

Intrare: barbișon
barbișon substantiv neutru