barbișon definitie

15 definiții pentru barbișon

barbișón sn [At: DELAVRANCEA, S. 123 / Pl: ~oane / E: fr barbichon] Barbișă.
BARBIȘÓN, barbișoane, s. n. Barbă (1) scurtă și ascuțită lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; cioc2 (3), țăcălie, barbișă. – Din fr. barbichon.
BARBIȘÓN, barbișoane, s. n. Barbă (scurtă) lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; cioc2 (3), țăcălie, barbișă. – Din fr. barbichon.
BARBIȘÓN, barhișoane, s. n. Bărbuță ascuțită, lăsată să crească numai în vîrful bărbiei; cioc, țăcălie. Conul lancu... s-a oprit la porți și a stat de vorbă cu oamenii... bătîndu-i pe umăr și mîngîindu-și barbișonul. PAS, Z. I 212. Căpitanul... se trăgea necontenit de barbișonul său negru și lung. DELAVRANCEA, S. 123.
BARBIȘÓN, barbișoane, s. n. Bărbuță ascuțită, lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; cioc. – Fr. barbichon.
barbișón s. n., pl. barbișoáne
barbișón s. n., pl. barbișoáne
BARBIȘÓN s. v. cioc.
BARBIȘÓN s.n. Bărbuță ascuțită; cioc. [< fr. barbichon].
BARBIȘÓN s. n. bărbuță ascuțită; cioc. (< fr. barbichon)
barbișón (barbișoáne), s. n. – Cioc, țăcălie, barbișă. Fr. barbiche și (mai rar) barbichon. Forma barbișe s-a folosit de asemenea uneori, cît timp a fost la modă barbișonul.
BARBIȘÓN ~oáne n. Barbă mică și ascuțită, lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; cioc. /<fr. barbichon
barbișon n. stuf de barbă la bărbie.
*barbișón n., pl. oane (fr. barbichon, dim. d. barbiche). Barbă lăsată să crească numai la bărbie (țăcălie, cioc).
BARBIȘON s. bărbuță, cioc, țăcălie, (franțuzism rar) barbișă.

barbișon dex

Intrare: barbișon
barbișon substantiv neutru