barbetă definitie

21 definiții pentru barbetă

barbétă3 sf [At: LTR / Pl: ~te / E: it barbetta] (Mrn) Bucată de parâmă pentru legarea bărcilor, a baloanelor (captive) și a trincheților.
barbétă4 sf [At: DA ms / Pl: ~te / E: fr barbette] (Reg) Element de îmbrăcăminte feminină care acoperă capul, confecționat din dantelă neagră, ale cărui capete se înnoadă sub bărbie și se lasă să atârne pe piept.
barbétă2 sf [At: LTR / Pl: ~te / E: fr barbette] (Mil) Platformă de tragere cu tunul, folosită în vechile lucrări de fortificație.
barbétă1 sf [At: VLAHUȚĂ, D. 9 / Pl: ~te / E: fr barbette] (Mpl) Barbă tunsă mărunt de o parte și de alta a feței.
BARBÉTĂ, barbete, s. f. 1. Smoc de barbă (1) lăsat să crească pe părțile laterale ale feței. 2. Parâmă scurtă care servește la legarea unei ambarcațiuni de o navă sau de chei. – Din it. barbetta.
BARBÉTĂ, barbete, s. f. 1. Smoc de barbă (1) lăsat să crească pe părțile laterale ale feței. 2. Parâmă scurtă care servește la legarea unei ambarcații de o navă sau de chei. – Din it. barbetta.
BARBÉTĂ, barbete, s. f. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre cele două smocuri de barbă lăsate să crească pe părțile laterale ale feței (fiind rasă numai bărbia). V. favorite. Și-a făcut loc... pînă la grupul profesorilor cu redingote sărăcăcioase, cu barbete și țăcălii. PAS, L. I 43. Purta niște venerabile barbete după moda veche. BART, E. 265. Domnul cu barbete avea de gînd să-și manifeste indignarea. VLAHUȚĂ, O. A. III 9. – Variantă: (rar) barbéte, barbeți (STANCU, D. 57), s. m.
BARBÉTĂ, barbete, s. f. 1. Fiecare dintre cele două smocuri de barbă lăsate să crească pe părțile laterale ale feței. V. favorit. 2. Bucată de parâmă folosită la legarea baloanelor și a bărcilor pentru a le fixa și manevra cu ușurință. – It. barbetta.
barbétă (favoriți, parâmă) (rar) s. f., g.-d. art. barbétei; pl. barbéte
barbétă (parâmă) s. f., pl. barbéte
barbétă (favoriți) s. f., pl. barbéte
BARBÉTĂ s. v. favoriți.
BARBÉTĂ1 s.f. (De obicei la pl.) Favoriți. [< it. barbetta].
BARBÉTĂ2 s.f. Parâmă scurtă servind la fixarea sau remorcarea bărcilor de salvare sau a altor ambarcații. [< it. barbetta].
BARBÉTĂ3 s.f. (Mil.) Platformă de pământ de pe care tunurile pot trage pe deasupra parapetului unei fortificații. ♦ Blindaj circular fix la tunurile navale. [< fr. barbette].
BARBÉTĂ1 s. f. 1. (pl.) favoriți. 2. parâmă scurtă la fixarea sau remorcarea ambarcațiilor. 3. centură de metal rezistentă, la baza turelei unui tun naval. (< it. barbetta)
BARBÉTĂ2 s. f. platformă de pământ de pe care tunurile pot trage pe deasupra parapetului unei fortificații. (< fr. barbette)
barbétă (barbéte), s. f. – Perciuni, favoriți lungi, barbă din favoriți. It. barbetta (sec. XIX). Uzul la sing. este rar.
BARBÉTĂ ~e f. mai ales la pl. Barbă lăsată special să crească de o parte și de alta a feței (de la tâmple până la bărbie); favorit. A purta ~. /<it. barbetta
barbete pl. favorite.
*barbétă s., pl. e (it. barbetta). Pl. Bărbuțe (favorite) lăsate la dreapta și la stînga fețeĭ cînd aĭ bărbia rasă.

barbetă dex

Intrare: barbetă
barbetă substantiv feminin