25 definiții pentru barbarie
barbaríe sf [At: GCR II, 184 / V: (înv) varva-, vărvăr- / Pl: ĭ/ / E: fr barbarie] 1 Stare de inferioritate a unei grupări sociale în ceea ce privește civilizația și cultura Si: (înv) barbarism (1). 2 Sălbăticie. 3-8 Concepție, atitudine, comportare care dovedesc (lipsă de respect), dispreț sau (ură) față de cultură și de civilizație. 9-11 Faptă care rezultă din barbarie (3-5). bărbăríe sfs [At: CARAGIALE, S. 16 / E: barbă + -ărie] 1 Barbă mare și stufoasă. 2 (Fig) Bătrân bărbos. BARBARÍE, (
2) barbarii,
s. f. 1. Stare primitivă de dezvoltare social-culturală.
2. Concepție, atitudine, comportare care dovedesc lipsă de respect, dispreț sau ură față de cultură și de civilizație; (
concr.) faptă care rezultă dintr-o asemenea concepție; cruzime, sălbăticie. – Din
fr. barbarie, lat. barbaria. BĂRBĂRÍE s. f. (Rar) Barbă mare, stufoasă. ♦
Fig. Bătrân bărbos. –
Barbă +
suf. -ărie.
BARBARÍE, barbarii,
s. f. 1. Stare primitivă de dezvoltare social-culturală.
2. Concepție, atitudine, comportare care dovedesc lipsă de respect, dispreț sau ură față de cultură și de civilizație; (
concr.) faptă care rezultă dintr-o asemenea concepție; cruzime, sălbăticie. – Din
fr. babarie, lat. barbaria. BĂRBĂRÍE s. f. Barbă mare, stufoasă. ♦
Fig. Bătrân bărbos. –
Barbă +
suf. -ărie.
BARBARÍE, barbarii,
s. f. 1. Stare rudimentară de dezvoltare social-culturală în care se află un om sau un popor.
2. Concepție, atitudine, comportare a unui om sau a unui popor dovedind lipsă de respect față de cultură și civilizație; (concretizat) faptă dovedind o asemenea concepție; cruzime, sălbăticie. Uniunea Sovietică a salvat omenirea și civilizația de barbaria fascistă. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 514. Ciocanele spărgeau catacombele romanilor... iar cu piatra ei pavelau (= pavau) ulițile Galaților! Bietul meu arheolog încremeni la vederea unei asemenea barbarii. NEGRUZZI, S. I 203.
BĂRBĂRÍE s. f. Barbă mare, stufoasă. Foarfece-n mînă lua Și pe Radu-l speria Să-i taie bărbăria. TEODORESCU, P. P. 599. ♦
Fig. Om bărbos. Ce-ți spuse bărbăria de popă? CARAGIALE, S. 16.
BARBARÍE, barbarii,
s. f. 1. Stare rudimentară de dezvoltare social-culturală în care se află un om sau un popor.
2. Concepție, atitudine, comportare a unui om sau a unui popor, dovedind lipsă de respect față de cultură și civilizație; (
concr.) faptă dovedind o asemenea concepție; cruzime, sălbăticie. –
Fr. babarie (
lat. lit. barbaria).
BĂRBĂRÍE s. f. Barbă mare, stufoasă. ♦
Fig. Om bărbos. – Din
barbă +
suf. -ărie.
barbaríe s. f.,
art. barbaría,
g.-d. art. barbaríei; (fapte)
pl. barbaríi,
art. barbaríile
bărbăríe (rar)
s. f.,
art. bărbăría,
g.-d. bărbăríi,
art. bărbăríei
barbaríe (lipsă de civilizație, faptă) s. f., art. barbaría, g.-d. art. barbaríei; (fapte) pl. barbaríi, art. barbaríile bărbăríe (barbă mare) s. f., art. bărbăría, g.-d. bărbăríi, art. bărbăríei BARBARÍE s. 1. primitivism, primitivitate, sălbăticie, (înv.) barbarism, sălbătăciune, sălbăticime. (Triburi aflate în stadiul ~.) 2. v. răutate. BĂRBĂRÍE s. v. bărboaie, bărboi. BARBARÍE s.f.
1. Stadiu de civilizație înapoiată în care se află un popor, un grup, un om etc.; înapoiere, sălbăticie.
2. Lipsă de respect pentru cultură și civilizație; faptă, atitudine în care se reflectă o asemenea concepție; sălbăticie, grozăvie, cruzime, neomenie. [Gen. -iei. / cf. lat. barbaria, fr. barbarie].
BARBARÍE s. f. 1. stadiu de civilizație înapoiată în care se află un popor, un grup, un om. 2. lipsă de respect pentru cultură și civilizație; faptă, atitudine în care se reflectă o asemenea concepție; sălbăticie, cruzime, neomenie. (< fr. barbarie, lat. barbaria)
BARBARÍE ~i f. 1) Stare de înapoiere social-economică și culturală a unui popor. 2) Comportare de barbar; sălbăticie. 3) Crimă odioasă, născută din ură și dispreț față de cultură și civilizație. [Art. barbaria; G.-D. barbariei; Sil. -ri-e] /<fr. barbarie, lat. barbaria barbarie f.
1. starea omului barbar;
2. cruzime, neomenie.
*barbaríe f. (d. barbar saŭ fr. barbarie). Necivilizațiune. Fig. Cruzime, neomenie. – Vechĭ azĭ pop.,
varvarie (d. varvar). La Beld. (1117)
varvarlîc (cu sufixu turc. -lîc) n., pl. urĭ.
BARBARIE s. 1. primitivism, primitivitate, sălbăticie, (înv.) barbarism, sălbătăciune, sălbăticime. (Triburi aflate in stadiul ~.) 2. asprime, brutalitate, cruzime, ferocitate, neîndurare, neomenie, răutate, sălbăticie, violență, vitregie, (rar) nemilă, nemilostivire, (pop.) clinie, cîinoșenie, (înv. și reg.) năsilnicie, (înv.) crîncenie, cruzie, cumpliciune, cumplire, grozăvie, neomenire, răiciune, sălbătăcime, sălbăticiune, sirepie, varvarie, (fig.) duritate. (~ purtării cuiva.) bărbărie s. v. BĂRBOAIE. BĂRBOI. orgue de barbarie v. mecanice, instrumente. Barbarie dex online | sinonim
Barbarie definitie
Intrare: barbarie
barbarie substantiv feminin
Intrare: bărbărie
bărbărie substantiv feminin