Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru barbar─â

barb├ír, ~─â [At: PSALT. SCH. 379 / V: (├«nv) varvar, ~─â / E: lat barbarus, -a, -um] 1-2 smf, a (Ant; d. oameni) (Persoan─â) care nu face parte din civiliza╚Ťia greco-roman─â. 3-4 smf, a (Persoan─â) care vorbe╚Öte alt─â limb─â. 5-6 smf, a (├Änv) (Om) p─âg├ón. 7-8 smf, a (├Änv) (Om) incult. 9-10 smf, a (Persoan─â) f─âr─â rafinament. 11-12 smf, a (Om) grosolan. 13-14 av, a (├Äntr-un mod) crud.
BARB├üR, -─é, barbari, -e, s. m. ╚Öi f., adj. 1. (Nume dat, ├«n Antichitate, de greci ╚Öi de romani celor) care apar╚Ťineau altor popoare. 2. (La m. pl.) (Nume generic dat popoarelor) care au migrat la ├«nceputul Evului Mediu ├«n Europa; (╚Öi la sg.) persoan─â care f─âcea parte dintr-un asemenea popor. 3. Fig. (Persoan─â) necivilizat─â, cu purt─âri grosolane. ÔÖŽ (Persoan─â) cu atitudine ╚Öi comportare inuman─â, crud─â, s─âlbatic─â. ÔÖŽ (Adverbial) ├Än mod crud, s─âlbatic, grosolan. ÔÇô Din fr. barbare, lat. barbarus.
BARB├üR, -─é, barbari, -e, s. m. ╚Öi f. 1. Nume dat, ├«n antichitate, de greci ╚Öi de romani oricui nu era grec sau roman. 2. (La m. pl.) Nume generic pentru popoarele care au n─âv─âlit la ├«nceputul evului mediu ├«n Europa; (╚Öi la sg.) persoan─â care f─âcea parte dintr-un asemenea popor. 3. Fig. (Adesea adjectival) Persoan─â necivilizat─â, cu purt─âri grosolane. ÔÖŽ Persoan─â cu atitudine ╚Öi comportare inuman─â, crud─â, s─âlbatic─â. ÔÖŽ (Adverbial) ├Än mod crud, s─âlbatic, grosolan. ÔÇô Din fr. barbare, lat. barbarus.
BARB├üR, -─é, barbari -e, s. m. ╚Öi f. 1. Nume dat ├«n antichitate de greci ╚Öi de romani oric─ârei persoane care f─âcea parte dintr-o popula╚Ťie de origine str─âin─â ╚Öi pe care ei o considerau inferioar─â din punct de vedere cultural. 2. (La m. pl.) Nume dat de istoricii burghezi popoarelor migratoare care s-au a╚Öezat, la ├«nceputul evului mediu, ├«n Europa; (╚Öi la sg., rar) persoan─â f─âc├«nd parte dintr-un asemenea popor. La ce-ai venit, regin─â, aicea ├«n pustiu? Ce cau╚Ťi la barbarul sub strea╚Öina-i de cetini? EMINESCU, O. I 91. 3. Persoan─â care se comport─â ├«n mod necivilizat, care are o purtare grosolan─â, crud─â, s─âlbatic─â, neomenoas─â. S-au purtat ca ni╚Öte barbari, vorbind ╚Öi r├«z├«nd tare. PAS, L. I 111. ÔŚŐ (Adjectival, despre oameni sau manifest─âri ale lor) Bombardamente barbare. ÔÇô Accentuat ╚Öi: b├írbar.
BARB├üR, -─é, barbari, -e, s. m. ╚Öi f. 1. Nume dat ├«n antichitate de greci ╚Öi de romani oric─ârei persoane care f─âcea parte dintr-o popula╚Ťie str─âin─â ╚Öi pe care ei o considerau pe o treapt─â de cultur─â inferioar─â. 2. (La m. pl.) Nume dat ├«n trecut popoarelor migratoare care s-au a╚Öezat, la ├«nceputul evului mediu, ├«n Europa; (la sg.) persoan─â f─âc├ónd parte dintr-un asemenea popor. 3. Fig. (Adesea adjectival) Persoan─â care se comport─â ├«n mod necivilizat, care are o purtare grosolan─â, s─âlbatic─â. ÔÇô Fr. barbare (lat. lit. barbarus).
barbár adj. m., s. m., pl. barbári; adj. f., s. f. barbáră, pl. barbáre
barbár s. m., pl. barbári
barbáră s. f., g.-d. art. barbárei; pl. barbáre
BARBÁR adj., adv. 1. adj. primitiv, sălbatic, (înv.) sireap, varvar, vărvăresc. (Triburi, neamuri ~.) 2. adj., adv. v. rău. 3. adj. crud, feroce, inuman, nemilos, neomenos, sălbatic, (înv.) vărvăresc, (fig.) dur. (Un procedeu ~.)
BARB├üR, -─é s.m. ╚Öi f. 1. Nume dat de greci ╚Öi romani oric─ârui individ care apar╚Ťinea unei popula╚Ťii str─âine care nu vorbea latina sau greaca; str─âin. 2. (La pl.) Nume dat ├«n trecut popoarelor migratoare care au invadat Imperiul roman ├«n primele secole ale erei noastre; (la sg.; rar) individ care apar╚Ťine unui asemenea popor. 3. (Fig.; adesea adj.) Om crud, s─âlbatic, necivilizat; grosolan. [Acc. ╚Öi b├írbar. / < lat. barbarus, gr. barbaros ÔÇô str─âin, cf. fr. barbare].
BARB├üR, -─é s. m. f. 1. nume dat de greci ╚Öi romani oric─ârui individ care apar╚Ťinea unei popula╚Ťii str─âine. 2. (pl.) nume dat ├«n trecut popoarelor migratoare care au invadat Europa la ├«nceputul evului mediu; (sg.) individ apar╚Ťin├ónd unui asemenea popor. 3. (fig.; ╚Öi adj.) om crud, s─âlbatic, necivilizat; grosolan. ÔŚŐ (adv.) ├«n mod crud, s─âlbatic. (< fr. barbare, lat. barbarus)
barb├ír (barb├ír─â), adj. ÔÇô S─âlbatic, crud. ÔÇô Var. (├«nv.) varvar. ÔÇô Mr. varvar. Fr. barbare, din lat. barbarus. ├Än forma sa mai veche, totu╚Öi, apare ├«n rom. din sec. XVI, din gr. ╬▓╬Ȥü╬▓╬▒¤ü╬┐¤é, sau din rezultatul ei sl., var┼şvar┼ş. Der. barbarie, s. f.; barbarism, s. n.; barbariza, v.b. (a aduce ├«n stare de barbarie); varvar(ic)esc, adj. (barbar, crud).
BARB├üR1 ~─â (~i, ~e) 1) ╚Öi adverbial Care ╚Ťine de barbari; propriu barbarilor. Triburi ~e. 3) ╚Öi substantival (despre persoane) Care este lipsit de mil─â; crud; nemilos; s─âlbatic. Purtare ~─â. 3) ╚Öi substantival fig. Care v─âde╚Öte lipsa de respect fa╚Ť─â de cultur─â ╚Öi civiliza╚Ťie; s─âlbatic. /<lat. barbarus, fr. barbare
BARB├üR2 ~i m. 1) (├«n antichitate) Nume dat de greci ╚Öi de romani celor care apar╚Ťineau unei popula╚Ťii str─âine. 2) la pl. Nume dat popoarelor migratoare care au invadat Europa la ├«nceputul evului mediu. 3) Individ care apar╚Ťinea unui asemenea popor. 4) fig. Persoan─â care se comport─â ├«n mod necivilizat. /<lat. barbarus, fr. barbare
barbar a. și m. 1. străin de cultură, necivilizat: popor barbar; 2. crud, neomenos: inimă barbară; 3. incult, necorect: stil barbar.
Barbari pl. nume dat popoarelor s─âlbatice, cari deter─â n─âval─â ├«n Imperiul roman (secolul VI-V d. Cr.). Principalele fur─â in Galia: Burgunzi, Alani, Franci ╚Öi Alamani; ├«n Italia: Vizigo╚Ťi ╚Öi Ostrogo╚Ťi; ├«n Spania ╚Öi Africa: Vandali; ├«n ╚Ť─ârile rom├óne: Go╚Ťi (250-376), Gepizi (450), Huni (374-453), Slavi (sec. V), Avari (555), Bulgari (660-679), Unguri (830), Pecenegi (894-1122), Cumani (1050-1241) ╚Öi Mongoli (sec. XIII).
*b├írbar, -─â adj. (lat. b├írbarus, d. vgr. b├írbaros). Str─âin de cultur─â, necivilizat: popor barbar. Fig. Crud, neomenos: inim─â barbar─â. Impropri┼ş, ur├«t: termin barbar. Ur├«t, aspru: limb─â barbar─â. M. pl. Popoarele necivilizate care au n─âv─âlit ├«n imperiu roman ╚Öi ├«n alte ╚Ť─âri, ca Huni─ş Unguri─ş, Bulgari─ş, T─âtari─ş ╚Ö.a. Adv. SÔÇÖa purtat barbar. ÔÇô Fals -├ír (dup─â fr.). Vech─ş. Az─ş. pop. v├írvar (dup─â ngr.), crud, neomenos.
BARBAR adj., adv. 1. adj. primitiv, s─âlbatic, (├«nv.) sireap, varvar, v─ârv─âresc. (Triburi, neamuri ~.) 2. adj., adv. aprig, aspru, brutal, c├«inos, cr├«ncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necru╚Ť─âtor, neiert─âtor, ne├«mbl├«nzit, ne├«nduplecat, ne├«ndurat, ne├«ndur─âtor, nemilos, neomenos, neuman, r─âu, s─âlbatic, s├«ngeros, violent, (livr.) sanguinar, (├«nv. ╚Öi pop.) n─âsilnic, (├«nv. ╚Öi reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. ╚Öi Bucov.) avan, haps├«n, (├«nv.) jestoc, neomenit, sanguinic, s─âlb─âticos, sireap, (fig.) dur, negru. (Un om ~; se poart─â ~.) 3. adj. crud, feroce, inuman, nemilos, neomenos, s─âlbatic, (├«nv.) v─ârv─âresc, (fig.) dur. (Un procedeu ~.)

Barbar─â dex online | sinonim

Barbar─â definitie

Intrare: barbar (adj.)
barbar adjectiv
Intrare: barbar─â
barbar─â
Intrare: barbar─â
barbar─â substantiv feminin