barat definitie

38 definiții pentru barat

bara vt [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 161, 3/1 / Pzi: -réz / E: fr barrer] 1-2 A închide (circulația sau) accesul pe un drum cu o bară (1). 3-4 (Fig) A împiedica ceva în (dezvoltare sau) progres. 5 A trage o linie peste un text scris anulându-l.
barát1 sm vz bărat
barát2 sn [At: MDA ms / P: ~uri / E: bara] 1-3 Barare (1-3).
barát3, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: bara] 1 (D. circulație) Care este oprită. (D. dramuri, intrări) Care este închis. 3 (D. texte, cifre, litere etc.) Peste care s-au tras linii.
bărát1 sm [At: ODOBESCU, S. I, 101 / V: bar- / Pl: ~ați / E: mg barat] (Înv) Preot catolic.
bărát2 sn vz berat
bărătá [At: HEM 3247 / V: -răita, bătr- / Pzi: ~tesc / E: nct] 1 vi (Mun) A ocărî. 2 vt (Mun) A certa. 3 vr (Vidin-Timoc) A se văita. 4 vt (Olt) A predestina.
BARÁ, barez, vb. I. Tranz. 1. A opri, a împiedica trecerea, circulația, intrarea etc. 2. A trage o linie peste un text scris, pentru a-l anula; a anula. – Din fr. barrer.
BARÁT, -Ă, barați, -te, adj. 1. (Despre un drum, o intrare) Care este închis, a cărui trecere este împiedicată sau interzisă. 2. (Despre un text, o cifră, o literă etc.) Peste care s-a tras o linie; anulat. – V. bara. Cf. fr. barré.
BĂRÁT, bărați, s. m. (Înv.) Călugăr sau preot catolic. – Din magh. barát.
BARÁ, barez, vb. I. Tranz. 1. A opri, a întrerupe, a împiedica o trecere, circulația, a închide accesul pe un drum etc. 2. A trage una sau mai multe linii peste un text scris, pentru a arăta că este anulat; a anula. – Din fr. barrer.
BARÁT, -Ă, barați, -te, adj. 1. (Despre un drum, o intrare) Care este închis, a cărui trecere este împiedicată sau interzisă. 2. (Despre un text, o cifră, o literă etc.) Peste care s-a tras una sau mai multe linii; anulat. – V. bara. Cf. fr. barré.
BĂRÁT, bărați, s. m. (Înv.) Călugăr sau preot catolic. – Din magh. barát.
BĂRÁȚ, bărați, s. m. (Înv.) Călugăr sau preot catolic. – Din magh. barát.
BARÁ, barez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la un drum sau la o stradă, p. ext. cu privire la trecere, circulație) A împiedica, a opri, a întrerupe (închizînd, blocînd sau astupînd, ori așezînd o bară de-a curmezișul). Pînă la repararea podului, drumul este barat. 2. A trage o linie peste un text scris (pentru a indica că nu este valabil și nu trebuie luat în considerare).
BARÁT, -Ă, barați, -te, adj. 1. (Despre un drum, o intrare) Care este închis, a cărei trecere este împiedicată sau interzisă. 2. (Despre un text scris) Peste care s-a tras o bară sau o linie cu scopul de a face nevalabil; (despre o indicație scrisă sau, p. ext., despre obiectul pe care se află indicația) peste care s-a tras o bară pentru a o deosebi de altă indicație. Tramvaiul 15 barat.
BĂRÁT, bărați, s. m. (învechit) Preot catolic. Toată obștea cuvioasă, muieri și bărbați, asculta cîntările latinești ale băratului. ODOBESCU, S. I 101.
BARÁ, barez, vb. I. Tranz. 1. A opri, a întrerupe, a împiedica o trecere, circulația etc. 2. A trage o linie peste un text scris, pentru a arăta că nu este valabil. – Fr. barrer.
BARÁT, -Ă, barați, -te, adj. 1. (Despre un drum, o intrare) Care este închis, a cărui trecere este împiedicată sau interzisă. 2. (Despre un text scris) Peste care s-a tras o bară în scopul de a-l anula. ♦ Peste care s-a tras o bară spre a-l deosebi de altă indicație. Tramvaiul 6 barat. – V. bara.
BĂRÁT, bărați, s. m. (Înv.) Călugăr catolic. – Magh. barát.
bará (a ~) vb., ind. prez. 3 bareáză
bărát (călugăr) (înv., reg.) s. m., pl. băráți
bará vb., ind. prez. 1 sg. baréz, 3 sg. și pl. bareáză
bărát (călugăr) s. m., pl. băráți
BARÁ vb. 1. v. bloca. 2. a tăia. (Copacii căzuți ~ drumul.) 3. v. zăgăzui.
BARÁT adj. v. zăgăzuit.
BARÁ vb. I. tr. 1. A întrerupe, a opri, a împiedica cu o bară, cu un obstacol etc. circulația, trecerea (pe un drum, o stradă etc.). 2. A trage o linie peste..., a șterge cu o linie (un text, un pasaj etc.). [< fr. barrer].
BARÁ vb. tr. 1. a întrerupe, a împiedica cu o bară, cu un obstacol circulația, trecerea (pe un drum, o stradă etc.); (fig.) a împiedica, a opri, a stopa. 2. a trage o linie peste..., a șterge cu o linie (un text). (< fr. barrer)
barát (baráți), s. m. – Preot, sacerdot catolic. Mag. barát „călugăr”, din sl. bratŭ „frate” (Cihac, II, 479). – Der. bărăție, s. f. (biserică catolică; cuvînt înv., care astăzi se folosește mai ales ca nume pentru două cartiere, în București și în Cîmpulung).
A BARÁ ~éz tranz. 1) (căi, drumuri, accese) A închide cu ajutorul unei bare; a bloca. 2) (torente de apă) A opri cu ajutorul unui baraj; a stăvili; a zăgăzui; a îndigui. 3) (texte, cifre) A face o linie pentru a anula. /<fr. barrer
bărătá vb. I (reg.) a mustra, a critica, o ocărî.
bărat m. preot catolic: ascultă cântările latinești ale băratului OD. [Ung. BÁRAT = slav. BRATŬ, frate].
barát m. (ung. barat, călugăr, preut catolic, frate, d. vsl. bratŭ, frate. V. frate și baștină). Vechĭ. Preut catolic. – Și bărat.
*baréz v. tr. (fr. barrer, d. barre, bară). Închid cu bara. Opresc, astup (trecerea), obștruĭez. V. zăpbesc și zăstesc.
bărát V. barat.
hára-bára, V. hala-bala.
BARA vb. 1. a astupa, a bloca, a închide. (Zăpada ~ drumul.) 2. a tăia. (Copacii căzuți ~ drumul.) 3. a stăvili, a zăgăzui, (Bucov.) a hăti. (~ o apă.)
BARAT adj. stăvilit, zăgăzuit. (O apă ~.)

barat dex

Intrare: bara
bara verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: băraț
băraț
Intrare: bărat
bărat substantiv masculin
Intrare: bărăta
bărăta verb grupa I conjugarea I
Intrare: barat
barat adjectiv