barác, ~ă smf At: H II, 289 / V: bă-, ~ă smf / Pl: ~aci, -ace / E: tc baraq] 1 (Reg) Câine cu blană și mustăți mari, stufoase. 2 Copoi.

barácă sf [At: NEGRUZZI, S. I, 70 / V: (reg) -ancă, -atcă / Pl: ~răci, (iuz) -ace / E: fr baraque, it baracca] 1-3 Construcție provizorie de scânduri care poate servi (ca locuință sau) magazie (ori prăvălie). 4 (Reg) Casă de vară construită în grădină Cf chioșc. 5 (Înv) Odăiță mobilă (pe roți) de scânduri, care servea ca bucătărie pentru negustorii și artiștii din bâlciuri, pentru aprovizionarea trupelor pe front etc.

BARÁCĂ, barăci, s. f. Construcție provizorie de scânduri, panouri, folosită ca locuință, magazie, prăvălie etc. [Pl. și: bărăci. – Var.: (reg.) barátcă s. f.] – Din fr. baraque.

BARÁCĂ, barăci, s. f. Construcție provizorie de scânduri care poate servi ca locuință, magazie, prăvălie etc. [Pl. și: bărăci. - Var.: (reg.) barátcă s. f.] – Din fr. baraque.

BARÁCĂ, barăci, s. f. Construcție provizorie de scînduri în formă de casă (uneori așezată pe roate), servind ca locuință, magazie, prăvălie etc. Barăci mari de scînduri de brad albe, înmiresmate de rășini, adăposteau tot felul de motoare, cazane, țevi. GALAN, Z. R. 370. Toți trag cu ochiul spre baraca pe patru roți unde se află putina cu castraveți murați. CAMILAR, N. I 313. Barăcile cu tot felul de minunății ca la Moși... rămăsese în umbră. PAS, Z. I 228. – Pl. și: bărăci (GALAN,Z.R.392). – Variantă: (regional) barătcă (SADOVEANU, O. I 386, D. ZAMFIRESCU, R. 190) s. f.

BARÁCĂ, barăci, s. f. Construcție provizorie de scânduri, servind ca locuință, magazie, prăvălie etc. [Var.: (reg.) barátcă s. f.] – Fr. baraque.

barácă s. f., g.-d. art. barắcii; pl. barắci

barácă s. f., g.-d. art. barăcii; pl. barăci

BARÁCĂ s. (Mold.) gașcă. (O ~ de scânduri pe un șantier.)

BARÁCĂ s.f. Construcție provizorie de scânduri, servind ca locuință, magazie etc. [Pl. barăci, bărăci. / < fr. baraque, cf. it. baracca].

BARÁCĂ s. f. construcție provizorie de scânduri servind ca locuință, magazie etc. (< fr. baraque, it. baracca, sp. barraca)

barác (-că), adj. – Rasă de cîine cu păr mult, originară din Asia. Tc. barak (Hasdeu 2481).

BARÁCĂ ~ăci f. Construcție provizorie (din scânduri, blocuri demontabile etc.) care se folosește ca locuință provizorie, magazie, depozit de materiale etc. [G.-D. barăcii] /<fr. baraque

barác, -ă, baráci, -e, adj. (reg.; despre câini) flocos, cu păr și mustăți mari

baracă f. 1. colibă de scânduri ce-și fac soldații în campanie; 2. prăvălioară de scânduri; 3. fam. casă proastă sau rău zidită (= fr. barâque).

barác m. (turc. barak). Vechĭ. Un fel de cîne de vînat cu păru lung. V. brac 3.

*barácă f., pl. e și bărăcĭ (fr. baraque, d. it. baracca). Gașcă, prăvălioară de scînduri saŭ și de alt material. Fig. Casă proastă. În Mold. vulg. baratcă, pl. e și bărătci. V. magherniță, șandrama.

BARACĂ s. (Mold.) gașcă. (O ~ de scînduri pe un șantier.)

barácă-dormitór s. f. Baracă ce servește drept dormitor ◊ „Din plăcile aglomerate se vor face și cabane turistice, barăci-dormitor în pădure, solarii etc.” Sc. 14 VIII 62 p. 3. ◊ „Asediind barăcile-dormitor din localitate, forțele de ordine au arestat 22 de persoane, conducându-le spre o destinație necunoscută în vederea expulzării.” Sc. 1 VI 77 p. 4 (din baracă + dormitor)

a rupe baraca expr. (adol.) a se distra, a se simți bine.