bara definitie

5 intrări

41 definiții pentru bara

bara vt [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 161, 3/1 / Pzi: -réz / E: fr barrer] 1-2 A închide (circulația sau) accesul pe un drum cu o bară (1). 3-4 (Fig) A împiedica ceva în (dezvoltare sau) progres. 5 A trage o linie peste un text scris anulându-l.
báră sf [At: DEX2 / Pl: ~re / E: fr barre] 1 Bucată lungă de lemn sau de metal căruia i se dau diferite întrebuințări. 2 Stâlp de poartă la unele jocuri sportive. 3 (Îs) -fixă Aparat de gimnastică format dintr-o vergea groasă de metal montată între doi stâlpi. 4 Barieră care desparte pe judecători de avocați și de împricinați. 5 (Pex) Locul din instanță unde pledează avocații. 6 Linie verticală sau orizontală care separă părți dintr-un text. 7 (Muz) Linie verticală care separă măsurile pe portativ. 8 Prag de nisip situat sub apă, de obicei în fața gurii de vărsare a unui fluviu. 9 Val de mare care urcă o dată cu fluxul de la gura unui fluviu spre amonte.
BARÁ, barez, vb. I. Tranz. 1. A opri, a împiedica trecerea, circulația, intrarea etc. 2. A trage o linie peste un text scris, pentru a-l anula; a anula. – Din fr. barrer.
BÁRĂ, bare, s. f. 1. Bucată lungă de lemn sau de metal cu întrebuințări în construcție, în tehnică. 2. Stâlp de poartă la unele jocuri sportive. ◊ Bară (fixă) = aparat de gimnastică format dintr-o vergea groasă de metal montată între doi stâlpi. 3. Loc pe care îl ocupă avocații într-o sală de judecată în timpul pledoariei. 4. Linie verticală sau orizontală care separă părțile dintr-un text. ♦ (Muz.) Linie verticală care separă măsurile pe portativ. 5. Prag de nisip situat sub apă, de obicei la gura unui fluviu. 6. Val de mare care urcă odată cu fluxul de la gura unui fluviu spre amonte. – Din fr. barre.
BARÁ, barez, vb. I. Tranz. 1. A opri, a întrerupe, a împiedica o trecere, circulația, a închide accesul pe un drum etc. 2. A trage una sau mai multe linii peste un text scris, pentru a arăta că este anulat; a anula. – Din fr. barrer.
BÁRĂ, bare, s. f. 1. Bucată lungă de lemn sau de metal căreia i se dau diferite întrebuințări. 2. Stâlp de poartă la unele jocuri sportive. ◊ Bară (fixă) = aparat de gimnastică format dintr-o vergea groasă de metal montată între doi stâlpi. 3. Barieră care desparte pe judecători de avocați și de împricinați; p. ext. locul din instanță unde pledează avocații. 4. Linie verticală sau orizontală care separă părți dintr-un text. ♦ (Muz.) Linie verticală care separă măsurile pe portativ. 5. Prag de nisip situat sub apă, de obicei în fața gurii de vărsare a unui fluviu. 6. Val de mare care urcă o dată cu fluxul de la gura unui fluviu spre amonte. – Din fr. barre.
BARÁ, barez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la un drum sau la o stradă, p. ext. cu privire la trecere, circulație) A împiedica, a opri, a întrerupe (închizînd, blocînd sau astupînd, ori așezînd o bară de-a curmezișul). Pînă la repararea podului, drumul este barat. 2. A trage o linie peste un text scris (pentru a indica că nu este valabil și nu trebuie luat în considerare).
BÁRĂ, bare, s. f. 1. Drug de metal (care urmează să fie prelucrat în uzine). 2. Bucată de lemn sau de metal, de lungime și grosime variabile, avînd diferite întrebuințări (în special servind ca sprijin sau rezemător, pentru a delimita un spațiu etc.). Se dăduse jos... după ce legase hățurile de bara de fier ce înconjura capra vizitiului. DUMITRIU, B. F. 74. Nu știi... cum ai putut să treci drumul și să te apuci cu mîinile de barele cheiului. PAS, Z. I 312. ♦ Barieră care, la instanțele judecătorești, desparte pe judecători de avocați și de împricinați; p. ext. instanță judecătorească. A apărea la bară. A vorbi la bară. ▭ Toți avocații, mari și mici, cari zilnic ș-au frecat coatele de bară... VLAHUȚĂ, la TDRG. ♦ Piesă metalică rezistentă, avînd rolul de a proteja de lovituri. Automobilele au bare de protecție în față și în spate. 3. Fiecare dintre cei trei stîlpi care delimitează poarta la jocurile sportive (fotbal, rugbi, handbal). ♦ Bară fixă (adesea fără determinare) = aparat de gimnastică format dintr-un sul de metal fixat pe doi stîlpi, la care se execută diferite exerciții de gimnastică. Gimnastică la bară. 4. Semn grafic de forma unei linii verticale sau orizontale, întrebuințat în lucrări tehnice ca element de separare în interiorul unui text; (Muz.) semn în formă de linie verticală, întrebuințat la separarea măsurilor pe portativ. Paragrafele se despart prin bare. (Poetic) Pădurea tăia, ca o bară sumbră, orizontul satului meu natal. GALACTION, O. I 331.
BARÁ, barez, vb. I. Tranz. 1. A opri, a întrerupe, a împiedica o trecere, circulația etc. 2. A trage o linie peste un text scris, pentru a arăta că nu este valabil. – Fr. barrer.
BÁRĂ, bare, s. f. 1. Drug de metal (care urmează să fie prelucrat). ♦ Bucată de lemn sau de metal, de lungime și grosime variabilă, având diferite întrebuințări. 2. Fiecare dintre cei trei stâlpi care delimitează poarta la unele jocuri sportive. ◊ Bară (fixă) = aparat de gimnastică format dintr-un sul de metal fixat pe doi stâlpi. 3. Barieră care desparte, la instanțele judecătorești, pe judecători de avocați și împricinați; p. ext. locul de unde se pledează în fața instanței. 4. Semn grafic în forma unei linii verticale sau orizontale, folosit ca element de separare în interiorul unui text; (Muz.) semn în formă de linie verticală, întrebuințat la separarea măsurilor pe portativ. 5. Ridicătură a fundului mării la gura unui fluviu, formată prin îngrămădirea nisipului sau a mâlului. 6. Valul care urcă de la gura unui fluviu spre amonte o dată cu fluxul, la mările cu maree importantă. – Fr. barre.
bará (a ~) vb., ind. prez. 3 bareáză
báră s. f., g.-d. art. bárei; pl. báre
bará vb., ind. prez. 1 sg. baréz, 3 sg. și pl. bareáză
báră s. f., g.-d. art. bárei; pl. báre
BARÁ vb. 1. v. bloca. 2. a tăia. (Copacii căzuți ~ drumul.) 3. v. zăgăzui.
BÁRĂ s. 1. v. drug. 2. v. lingou. 3. (SPORT) bară fixă = (rar) sul. (Exerciții de gimnastică la ~.)
BÁRĂ s. v. băltoacă, mlaștină, mocirlă, smârc.
BARÁ vb. I. tr. 1. A întrerupe, a opri, a împiedica cu o bară, cu un obstacol etc. circulația, trecerea (pe un drum, o stradă etc.). 2. A trage o linie peste..., a șterge cu o linie (un text, un pasaj etc.). [< fr. barrer].
BÁRĂ s.f. Drug de metal (destinat prelucrării). ♦ Piesă de metal sau de lemn, de dimensiuni variabile, folosită în construcții sau în dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor. 2. Fiecare dintre cei trei stâlpi care delimitează poarta la unele jocuri sportive. ♦ Șut în stâlpul porții de fotbal. ◊ A da în bară = (argotic) a greși, a rata. 3. Barieră care desparte pe judecători de avocați și impricinați; (p. ext.) locul de unde se pledează în fața justiției. 4. (Herald.) Figură diagonală care reunește unghiul stâng de sus al unui scut cu unghiul drept de jos. 5. Linie verticală sau oblică, folosită ca element de separare într-un text. ♦ Linie verticală care separă măsurile unui portativ. ♦ Ridicătură de metal liniară dispusă transversal pe tastiera unor instrumente cu coarde ciupite, indicând locurile în care se pot produce sunetele de o anumită înălțime. 6. Îngrămădire de nisip, de mâl etc. la gura unui râu sau a unui fluviu care se varsă într-o mare fără flux și reflux. 7. (Fig.; med.) Senzație apăsătoare, de compresiune asupra unui organ. [< fr. barre].
BARÁ vb. tr. 1. a întrerupe, a împiedica cu o bară, cu un obstacol circulația, trecerea (pe un drum, o stradă etc.); (fig.) a împiedica, a opri, a stopa. 2. a trage o linie peste..., a șterge cu o linie (un text). (< fr. barrer)
BÁRĂ s. f. 1. drug de metal (destinat prelucrării). ◊ piesă de metal sau de lemn, în construcții sau în dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor. ◊ (fig.) obstacol, piedică în calea realizării unui lucru. 2. fiecare dintre cei trei stâlpi care delimitează poarta la unele jocuri sportive. ◊ șut în stâlpul porții de fotbal. 3. barieră care desparte pe judecători de avocați și împricinați; locul de unde se pledează în fața justiției. 4. (herald.) figură diagonală care reunește unghiul stâng de sus al unui scut cu unghiul drept de jos. 5. linie verticală sau oblică, element de separare într-un text. ◊ linie verticală care separă măsurile unui portativ. ◊ ridicătură de metal liniară încrustată în tastiera unor instrumente cu coarde ciupite. 6. îngrămădire de aluviuni la gura de vărsare a unui râu într-un fluviu sau în mare. 7. mascaret. (< fr. barre)
báră (báre), s. f. – (Banat) mlaștină. Sb. bara (DAR). – Der. băracă, s. f. (Munt.); bărăcie, bărăciune, s. f. (Munt. și Trans.) „baltă”.
báră (báre), s. f. – Bucată lungă de lemn sau de metal. Fr. barre. La unele jocuri de copii, se aude cu fonetismul fr., bar. – Der. bara, vb. (a închide, a împiedica, a intercepta), pe baza fr. barrer; baraj, s. n. (stăvilar, zăgaz), din fr. barrage.
A BARÁ ~éz tranz. 1) (căi, drumuri, accese) A închide cu ajutorul unei bare; a bloca. 2) (torente de apă) A opri cu ajutorul unui baraj; a stăvili; a zăgăzui; a îndigui. 3) (texte, cifre) A face o linie pentru a anula. /<fr. barrer
BÁRĂ ~e f. 1) Bucată lungă și rigidă de lemn sau de metal având diferite întrebuințări în construcție, tehnică etc. 2) Fiecare dintre cele trei elemente constitutive ale porții la unele jocuri sportive (hochei, fotbal, polo, handbal). A trimite balonul în ~. ◊ ~ fixă aparat de gimnastică format dintr-o vergea groasă de metal, fixată între doi stâlpi. ~e paralele aparat de gimnastică constând din două vergele paralele fixate între doi stâlpi la aceeași înălțime. 3) jur. Loc rezervat avocaților într-o sală de judecată pentru a ține pledoaria. 4) Linie care separă anumite părți în interiorul unui text. 5) muz. Linie verticală cu care se separă măsurile pe portativ. 6) Prag subacvatic de nisip care barează intrarea într-un fluviu sau într-un port. [G.-D. barei] /<fr. barre
bară f. 1. drug de lemn sau de metal: o bară de fier; 2. barieră mică ce desparte publicul de membrii unui tribunal: a veni la bară (= fr. barre).
1) báră f., pl. e (vsl. bg. sîrb. bara, de unde și ngr. bara id.). Ban. Mocirlă.
*2) báră f., pl. e (fr. barre, drug orĭ manelă. V. bar 1 și baretă 2). Drug, prăjină de metal de 1-2 metri și groasă de 4-5 c.m. Aparat de gimnastică compus dintr’o prăjină de lemn orĭ de fer fixată în doĭ stîlpĭ verticalĭ (Se numește și bară fixă, rec orĭ fus). Barieră care-ĭ separă pe judecătorĭ de public și de care se reazemă avocațiĭ cînd pledează. A apărea la bară, a te prezenta la judecată. Mare banc de nomol care se formează la gura unuĭ fluviŭ și împedecă navigațiunea: bara de la Sulina. V. primez 1.
*baréz v. tr. (fr. barrer, d. barre, bară). Închid cu bara. Opresc, astup (trecerea), obștruĭez. V. zăpbesc și zăstesc.
hára-bára, V. hala-bala.
BARA vb. 1. a astupa, a bloca, a închide. (Zăpada ~ drumul.) 2. a tăia. (Copacii căzuți ~ drumul.) 3. a stăvili, a zăgăzui, (Bucov.) a hăti. (~ o apă.)
BA s. 1. drug. (O ~ de fier.) 2. lingou, (înv.) drug, șină. (O ~ de aur.) 3. (SPORT) bară fixă = (rar) sul. (Exerciții de gimnastică la ~.)
ba s. v. BĂLTOACĂ. MLAȘTINĂ. MOCIRLĂ. SMÎRC.
bară, (engl.= bar) (sedim.) (bară longitudinală, bară transversală), macroformă de acreție generată de curgeri rapide (după precipitații abundente); barele sunt formate din pietriș fin și nisip grosier cu structuri oblic laminare sau stratificate, tabulare sau cocoide. Barele situate în mijlocul canalului sunt acreționare în capătul din amonte; ating înălțimi de 1-15 m și lungimi de 10 – 1 000 m. Sin. ostrov.
BARĂ element metalic tubular de rezistență. Bara de control, țeavă componentă a trapezului unui deltaplan cu ajutorul căreia acesta se pilotează prin tragere și împingere (cu ajutorul forței brațelor). Bara transversală, tub de duraluminiu dispus perpendicular pe direcția de înaintare a aripii, care se fixează de chilă (v.) în centrul de greutate numit inimă (v.) legând chila de lonjeronul aripii, asigurând rigiditatea aripii în planul determinat de chilă și de lonjeronul aripii.
bară I. 1. Bucată de lemn lipită în interiorul instrumentelor de coarde, pentru a rezista presiunii călușului*. B. contribuie la egalizarea sunetului și la creșterea intensității lui. 2. Lamă metalică încrustată în tastieră* având rolul de a localiza sunetul pe coardă. II. 1. (în notație): B. de legătură, element grafic ce unește note* de aceeași valoare* (optimi*; șaisprezecimi*; b. dublă; treizecidoimi; b. triplă) aparținând aceluiași grup. 2. B. oblică, element grafic folosit în diverse abreviații* muzicale. B. de măsură, linie verticală care indică pe portativ* începutul sau sfârșitul măsurilor*. 4. Dublă-b., semn ce indică fie separarea diviziunilor principale ale unei lucrări, fie încheierea ei. Când are în față două puncte, indică repetarea fragmentului astfel delimitat. Dubla b. poate fi plasată și în interiorul măsurii.
BARA, com. în jud. Timiș; 325 loc. (1991).
BARA, BĂRA, cuvînt vechi, coincide cu tracul bara din Zurobara, probabil cu sensul de cetate înconjurată cu mlaștină ca terramare-le Italiei preistorice; cu sensul de mlaștină și rîu s-a păstrat la sîrbi, cf. hidronimele: Colubara, Ibar etc. și la romînii din Banat. I. Bara: 1. Bar b. (Moț); – Oprea, ard. (RI VII 210); cf. orașul Bar din Podolia. 2. Bara (Vr); Bard (Cotr; Cîmp). 3. Bareș, A. (Scan; Isp III2; Cat mold II) 4. Cf. Barageni s. (Isp II1). II. Cu ă: 1. Băra, fam., ard., 1437 (Paș; Ard I); – munt., 1485 (Ț-Rom 349); alte exemple: (16 A II 73; 17 B II 289, 413; BG LIV 159; Ac Bz 21, 36; R Gr). 2. Bără (16 B I 109); Bării Drag fiul (Puc 12). 3. Bărea, I. (Drag 133). 4. Bărița b. (Ard). 5. Bărul V., mold. (Sd VI 28). 6. Băroaia t.; Băroiu s.; Băruiul t. 7. Băroian (Scurtești Bz), cu sufix de apartenență locală. 8. Bărăș ard. (Paș); – olt., 1565 (AO IX 181); – ard. (Ard) 9. Bărășel (Isp III2). 10. Băr/ăscu, -ăști ss. 11. Cf. Bărăiacul s. (Sd XXI). 12. Băriga, M. (Meșt Cr) 13. Compus: Bărălenghi, M. (17 B IV 127). V. și Bîra și Bera.
Băr/ă, -ăiac, -ăș, -ea, -el, -ița, -lenghi, -oiu, -uiul v. Bara II 1 – 12.
Băra v. Bara II 1 și Bîr 3.
a o da în bară expr. a comite o greșeală, a face o gafă.

bara dex

Intrare: bară
bară substantiv feminin
Intrare: bara
bara verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: Bără
Bără
Intrare: Băra
Băra
Intrare: Bara
Bara