barșon definitie

12 definiții pentru barșon

bárșon sn [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 86 / A: barșón / V: -ărș-, -raș-, brașun / Pl: ~oane / E: mg bársoni] (Reg) 1-2 Catifea (roșie).
BARȘÓN, barșoane, s. n. (Reg.) Catifea (roșie). – Din magh. bársony.
BARȘÓN, barșoane, s. n. (Reg.) Catifea (roșie). – Din magh. bársony.
BARȘÓN, barșoane, s. n. (Transilv.) Catifea. Rochie de barșon, Ș-așteaptă mînă de domn. Rochie de catifea, Umblă domnii după ea.
BARȘÓN, barșoane, s. n. (Reg.) Catifea (roșie). – Magh. bársony.
barșón (reg.) s. n., pl. barșoáne
barșón s. n., pl. barșoáne
BARȘÓN s. v. catifea, velur.
barșón n., pl. urĭ și oane (ung. bársony, id. V. barhet). Trans. Catifea (maĭ ales) roșie.
barșon s. v. CATIFEA. VELUR.
barșón, barșoane, s.n. – (reg.) 1. Catifea (în Trans.). 2. Zgardă de mărgele (în Maramureș, Oaș, Lăpuș): „În tot Maramureșul, de la fetiță la bătrână, fiecare poartă și acum în jurul gâtului zgărdanul sau barșonul, identice cu zgarda din Țara Oașului, completând răscroiala pătrată a cămășii” (Bănățeanu, 1965: 124). Tot barșon se numește zgarda lungă care se poartă prinsă pe cap și de cozile fetelor, în Țara Lăpușului (idem, 154): „Lelea cu barșoanele / Nu ști mulge vacile” (Memoria, 2001: 81); „Ori pă bumbi, ori pă cojoc,/ Ori pă barșonul de la clop” (Lenghel 1985: 593). Explicația devierii sensului o găsim la Mirescu (2006: 149): „La sărbători, tinerele fete [din Lăpuș] purtau câte două rânduri de barșoane (broderie din mărgele pe suport textil, cu panglici colorate la capete), prinse de cozi”. Panglicile colorate de la capetele zgărdanelor erau confecționate din catifea (barșon), material textil achiziționat din magazin. Utilizat la început cu sens peiorativ (depreciativ la adresa fetelor ce recurgeau la acest „zorzon” modern), cuvântul barșon a devenit cu timpul sinonim cu zgărdan. – Din magh. bársony „catifea” (Scriban, DLRM, DEX, MDA).
barșón, -oane, s.n. – 1. Catifea (în Trans.). 2. Zgardă de mărgele (în Maramureș, Oaș, Lăpuș): „În tot Maramureșul, de la fetiță la bătrână, fiecare poartă și acum în jurul gâtului zgărdanul sau barșonul, identice cu zgarda din Țara Oașului, completând răscroiala pătrată a cămășii” (Bănățeanu 1965: 124). Tot barșon se numește zgarda lungă care se poartă prinsă pe cap și de cozile fetelor, în Țara Lăpușului (idem, 154): „Lelea cu barșoanele / Nu ști mulge vacile” (Memoria 2001: 81); „Ori pă bumbi, ori pă cojoc,/ Ori pă barșonul de la clop” (Lenghel 1985: 593). Explicația devierii sensului o găsim la Mirescu (2006, 149): „La sărbători, tinerele fete [din Lăpuș] purtau câte două rânduri de barșoane (broderie din mărgele pe suport textil, cu panglici colorate la capete), prinse de cozi”. Panglicile colorate de la capetele zgărdanelor erau confecționate din catifea (barșon), material textil achiziționat din magazin. Utilizat la început cu sens peiorativ (depreciativ la adresa fetelor ce recurgeau la acest „zorzon” modern), cuvântul barșon a devenit cu timpul sinonim cu zgărdan. – Din magh. bársony „catifea”.

barșon dex

Intrare: barșon
barșon substantiv neutru