Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru banjo

banjó sn [At: CERNE, D. M. / Pl: ~uri / E: fr banjo] Instrument muzical asemănător cu mandolina, cu gâtul lung, cutia de rezonată ca o tamburină (partea superioară dintr-o piele întinsă) și având între 5 și 9 corzi de metal.
BANJ├ô, banjouri, s. n. Instrument muzical asem─ân─âtor cu mandolina, cu cinci p├ón─â la nou─â coarde ╚Öi cu cutia de rezonan╚Ť─â rotund─â, acoperit─â cu o membran─â. ÔÇô Din fr. banjo.
BANJ├ô, banjouri, s. n. Instrument muzical asem─ân─âtor cu mandolina, cu cinci p├ón─â la nou─â coarde ╚Öi cu partea superioar─â a cutiei de rezonan╚Ť─â format─â dintr-o piele ├«ntins─â. ÔÇô Din fr. banjo.
BANJÓ, banjouri, s. n. Instrument muzical cu corpul rotund, ca o tobă, făcut din piele și pe care sînt întinse coardele care se ciupesc.
BANJ├ô, banjouri, s. n. Instrument muzical cu coarde, cu corpul rotund, ca o tob─â, f─âcut din piele. ÔÇô Fr. banjo.
banj├│ s. n., art. banj├│ul; pl. banj├│uri
banj├│ s. n., art. banj├│ul; pl. banj├│uri
BANJ├ô s.n. Instrument muzical cu coarde (asem─ân─âtor chitarei), cu cutia de rezonan╚Ť─â rotund─â, f─âcut─â din piele, ╚Öi cu un g├ót foarte lung. [Pl. -ouri. / < fr. banjo < cuv. american].
BANJ├ô s. n. instrument muzical cu coarde ciupite, cu cutie de rezonan╚Ť─â din piele, asem─ân─âtoare unei mici tobe, ╚Öi cu un g├ót foarte lung, utilizat ├«n jaz. (< amer., fr. banjo)
BANJ├ô ~uri n. Instrument muzical, originar din nordul Africii, av├ónd cutia de rezonan╚Ť─â din piele, un g├ót lung ╚Öi 5-9 coarde care emit sunete prin ciupire. [Art. banjoul] /<fr. banjo
banjo, instrument al negrilor americani, adus de ei din Africa unde se nume╚Öte bania. B. este un fel de chitar─â* cu g├ót lung ╚Öi cu suprafa╚Ťa de rezonan╚Ť─â format─â dintr-o membran─â circular─â de piele. Are 5-9 corzi. Notele se scriu cu o octav─â* mai sus dec├ót ├«n─âl╚Ťimea real─â. A fost folosit ╚Öi ├«n jazz*.

Banjo dex online | sinonim

Banjo definitie

Intrare: banjo
banjo substantiv neutru