baniéră sf [At: BĂLCESCU, M. V. 609 / P: ~ni-e-/ Pl: ~re / E: fr bannière] (Frî) 1 Drapel militar feudal. 2 Unitate militară feudală.

BANIÉRĂ, baniere, s. f. (Înv.) Drapel militar feudal. ♦ Unitate militară feudală. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. bannière.

BANIÉRĂ, baniere, s. f. (Franțuzism înv.) Drapel militar feudal. ♦ Unitate militară feudală. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. bannière.

BANIÉRĂ, baniere, s. f. (Franțuzism rar) Drapel militar feudal. Corporațiile cu baniere urmau în cadență. GHICA, S. A. 121. ◊ Fig. Spre sud trec cei din urmă cocori din țara noastră, Mișcînd pe zări de sînge cernite baniere. PERPESSICIUS, S. 28. ♦ Unitate militară (în vechea armată romînă). Jupanii (boierii) atunci, cu feciorii lor, ca niște domni feudali, se ridicau cu banierele șj slujitorii lor ca să apere moșia (patria) amenințată. BĂLCESCU, O.I 23. – Pronunțat: -ni-e-.

BANIÉRĂ, baniere, s. f. (Franțuzism înv.) Drapel militar feudal. ♦ Unitate militară feudală. [Pr.: -ni-e-] – Fr. bannière.

baniéră (înv.) (-ni-e-) s. f., g.-d. art. baniérei; pl. baniére

baniéră s. f. (sil. -ni-e-), g.-d. art. baniérei; pl. baniére

BANIÉRĂ s.f. Flamură, steag în forma unui pătrat sau dreptunghi înalt, care se purta de cavaleri la lance în evul mediu. ♦ Unitate militară feudală. [Pron. -ni-e-. / < fr. bannière].

BANIÉRĂ s. f. 1. (în evul mediu) steag sub care se adunau vasele unui senior, pentru a merge la război. ◊ unitate militară feudală. 2. stindard trapezoidal, pe corăbii. (< fr. bannière)

banieră f. bandieră.

banieră, baniere, s. f. casă de bani