9 definiții pentru bandurar
bandurár sm [At: SADOVEANU, O. I, 177 / Pl: ~i / E: bandură2 + -ar] (Rar) Bandurist. BANDURÁR, bandurari,
s. m. (Rar) Bandurist. –
Bandură2 +
suf. -ar.
BANDURÁR, bandurari,
s. m. (Rar) Bandurist. –
Bandură2 +
suf. -ar.
BANDURÁR, bandurari,
s. m. Cel care cîntă din bandură2. Cîteodată, sara, în preajma focurilor mari, pe cînd cinsteau must aspru, bandurarii începeau, melancolicele cîntece ale stepei, atît de pline de avînt și de duioșie, largi, melodioase și tainice ca nemărginirea. SADOVEANU, O.I 177.
BANDURÁR, bandurari,
s. m. Cel care cântă din bandură2. – Din
bandură2 +
suf. -ar.
bandurár (rar)
s. m.,
pl. bandurári
bandurár s. m., pl. bandurári BANDURÁR s. v. bandurist. bandurar s. v. BANDURIST. Bandurar dex online | sinonim
Bandurar definitie
Intrare: bandurar
bandurar substantiv masculin