Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
9 definiții pentru bandurar
bandurár sm [At: SADOVEANU, O. I, 177 / Pl: ~i / E: bandură2 + -ar] (Rar) Bandurist.
BANDURÁR, bandurari, s. m. (Rar) Bandurist. – Bandură2 + suf. -ar.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
BANDURÁR, bandurari, s. m. (Rar) Bandurist. – Bandură2 + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
BANDURÁR, bandurari, s. m. Cel care cîntă din bandură2. Cîteodată, sara, în preajma focurilor mari, pe cînd cinsteau must aspru, bandurarii începeau, melancolicele cîntece ale stepei, atît de pline de avînt și de duioșie, largi, melodioase și tainice ca nemărginirea. SADOVEANU, O.I 177.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
BANDURÁR, bandurari, s. m. Cel care cântă din bandură2. – Din bandură2 + suf. -ar.
bandurár (rar) s. m., pl. bandurári
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
bandurár s. m., pl. bandurári
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
BANDURÁR s. v. bandurist.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
bandurar s. v. BANDURIST.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
bandurar definitie
bandurar dex
Intrare: bandurar
bandurar
substantiv masculin