bandură definitie

20 definiții pentru bandură

bandúră1 sf [At: VAIDA / V: -doră / Pl: ~re / E: nct] (Reg) 1 Cârpă de pânză groasă și aspră folosită pentru șters praful. 2 (Prt) Curvă.
bandúră2 sf [At: CERNE, D. M. / Pl: ~re / E: ucr бaндypa] Instrument muzical popular ucrainean, asemănător unei chitare cu gâtul scurt, cu 8 până la 24 de coarde, dintre care doar unele sunt întinse pe gâtul instrumentului.
BANDÚRĂ1, bandure, s. f. (Reg.) Cârpă de pânză groasă și aspră. ♦ Epitet pentru o femeie destrăbălată, cu purtări urâte. – Et. nec.
BANDÚRĂ2, banduri, s. f. (Rar) Instrument muzical popular ucrainean cu o tastieră (2) scurtă și cu 8 până la 24 de coarde. – Din ucr. bandura.
BANDÚRĂ1, bandure, s. f. (Reg.) Cârpă de pânză groasă și aspră. ♦ Epitet pentru o femeie destrăbălată, cu purtări urâte. – Et. nec.
BANDÚRĂ2, banduri, s. f. Instrument muzical popular ucrainean ca o chitară cu gâtul scurt, prevăzut cu 8 până la 24 de coarde. – Din ucr. bandura.
BÁNDURĂ1, bandure, s. f. (Transilv.) Cîrpă de pînză groasă și aspră.
BANDÚRĂ2, banduri, s. f. Instrument muzical ucrainean, avînd 8 pînă la 24 de coarde. Doi copii de casă... care cîntaseră pînă atunci din bandură și țimbală, se ridicară și ieșiră. SADOVEANU, Z. C. 284.
BANDÚRĂ1, bandure, s. f. (Reg.) Cârpă de pânză groasă și aspră.
BANDÚRĂ2, banduri, s. f. Instrument muzical ucrainean cu 8 până la 24 de coarde. – Ucr. bandura.
bándură1 (cârpă, curvă) (reg.) s. f., g.-d. art. bándurei; pl. bándure
bandúră2 (instrument muzical) (rar) s. f., g.-d. art. bandúrii; pl. bandúri
bándură (cârpă) s. f., g.-d. art. bándurei; pl. bándure
bandúră (instrument muzical) s. f., g.-d. art. bandúrii; pl. bandúri
BÁNDURĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.
BANDÚRĂ s.f. Instrument muzical ucrainean de formă ovală, cu o tastieră scurtă și cu 8 până la 24 de coarde. [< rus. bandur].
BANDÚRĂ s. f. instrument muzical ucrainean cu coarde ciupite, în formă ovală, și cu o tastieră scurtă. (< rus., ucr. bandura)
BANDÚRĂ ~i f. Instrument muzical popular ucrainean, prevăzut cu coarde care emit sunete prin ciupire. /<ucr. bandura
bandură s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.
bandură, instrument cu coarde de formă ovală, cu tastiera* scurtă. Produce sunetele prin ciupirea corzilor, în număr de până la 50. Este specific folclorului ucrainean. Acordajul (1) în registrul (I) grav se face în cvarte* și secunde*, iar în registrul acut, în succesiune diatonică* sau cromatică*.

bandură dex

Intrare: bandură (cârpă; -e)
bandură cârpă; -e
Intrare: bandură (instrum.; -i)
bandură instrum.; -i substantiv feminin