Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru bandulieră

banduliéră sf [At: DA / V: (reg) -dol- / P: ~li-e~ / Pl: ~re / E: fr bandoulière] 1 Bandă2 (1) trecută de-a curmezișul pieptului, de la umăr la coapsa opusă, de care se agață sabia sau pușca. 2 (Îlav) În ~ Purtat de-a curmezișul spatelui sau al pieptului.
BANDULIÉRĂ, banduliere, s. f. Bandă de piele, de pânză etc. pusă de-a curmezișul corpului pentru a susține sabia, pușca etc. ◊ Loc. adv. În bandulieră = purtat de-a curmezișul spatelui sau al pieptului. [Pr.: -li-e-] – Din fr. bandoulière.
BANDULIÉRĂ, banduliere, s. f. Fâșie de piele, stofă etc. trecută de-a curmezișul pieptului, de la umăr la coapsa opusă, spre a susține sabia, pușca etc. ◊ Loc. adv. În bandulieră = purtat de-a curmezișul spatelui sau pieptului. [Pr.: -li-e-] – Din fr. bandoulière.
BANDULIÉRĂ, banduliere, s. f. Bandă de stofă, de piele sau de fir pusă de-a curmezișul pieptului, de la un umăr la șoldul opus, de care se agață sabia. ◊ Loc. adv. În bandulieră = de-a curmezișul spatelui (fiind fixat printr-o curea care trece peste umăr). Poartă arma in bandulieră. Pronunțat: -li-e-.
BANDULIÉRĂ, banduliere, s. f. Bandă de stofă, de piele sau de fir (pusă de-a curmezișul pieptului), de care se agață sabia, se atârnă pușca etc. ◊ Loc. adv. În bandulieră = de-a curmezișul spatelui. Armă în bandulieră. [Pr.: -li-e-] – Fr. bandoulière.
banduliéră (-li-e-) s. f., g.-d. art. banduliérei; pl. banduliére
banduliéră s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. banduliérei; pl. banduliére
BANDULIÉRĂ s.f. Bandă de piele sau de stofă pusă de-a curmezișul pieptului, de care se agață sabia, pușca etc. ◊ În bandulieră = de-a curmezișul pieptului. [Pron. -li-e-. / < fr. bandoulière].
BANDULIÉRĂ s. f. bandă de piele, de stofă, pusă de-a curmezișul pieptului, de care se agață sabia, pușca etc. ♦ în ~ = de-a curmezișul pieptului. (< fr. bandoulière)
BANDULIÉRĂ ~e f. Bandă de stofă sau de piele, trecută peste umăr de-a curmezișul pieptului pentru a susține o armă (sabia, pistolul etc.). [Sil. -li-e-] /<fr. bandouliere
bandulieră f. curea lată purtată de soldați peste umăr și curmeziș peste piept.
*banduliéră f., pl. e (fr. bandoulière, d. sp. bandolera, curea de purtat pușca pe umăr). În bandulieră, atîrnînd pe umăr: a purta mantaŭa (făcută colac), pușca saŭ sabia în bandulieră. La Dion. Eclis. pantelir, pl. e, curea de pușcă saŭ de sabie atîrnată de umăr (după germ. bandelier saŭ rus. bandelér). V. pereviz.

Bandulieră dex online | sinonim

Bandulieră definitie

Intrare: bandulieră
bandulieră substantiv feminin
  • silabisire: -li-e-