Dicționare ale limbii române

4 definiții pentru bandon

bandón2 sf vz bandol
bandón1 sn [At: DA ms / Pl: ~oane / E: rs бaндoл, pn bandon] (Înv) Ghemotoc de păr sau de lână pe care femeile și-l puneau sub păr (la cocuri), ca să- și facă o pieptănătură mai înaltă.
bandón, bandoáne, s.n. (înv.) ghem (mic) de lână sau de păr, folosit sub păr de femei, ca să înalțe pieptănătura.
*bandón n., pl. oane (rus. pol. bandon, d. fr. bandeau, ca. palton d. paletot). Mototol de păr saŭ de lînă pe care cocoanele obișnuĭaŭ să-l pună supt păru lor ca să-șĭ facă o peptănătură mai înaltă, la modă pînă pe la 1877. (Și azĭ la modă la țărancele din Ardeal supt numele de dălog).

bandon definitie

bandon dex

Intrare: bandon
bandon