bandólă (instrument muzical) s. f., g.-d. art. bandólei; pl. bandóle

bandólă (instrument muzical) s. f., g.-d. art. bandólei; pl. bandóle

BANDÓLĂ, bandole, s.f. Instrument muzical.

BANDÓLĂ s.f. Instrument muzical cu coarde, asemănător cu bandura. [< sp. bandola].

BANDÓLĂ s. f. Instrument muzical cu coarde, asemănător cu bandura2. (din sp. bandola)

bandolă, instrument de coarde, de presupusă origine extrem-orientală, cu aspect și sonoritate asemănătoare țițerei*.