Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru banditism

bandit├şsm sn [At: DA / Pl: ~e / E: fr banditisme] 1-3 (Atitudine sau) comportare (ori fapt─â) de bandit (1) Si: t├ólh─ârie, t├ólh─ârit1.
BANDIT├ŹSM, (2) banditisme, s. n. 1. Atitudine, comportare de bandit; t├ólh─ârie. 2. Fapt─â de bandit. ÔÇô Din fr. banditisme.
BANDIT├ŹSM, banditisme, s. n. Atitudine, comportare, fapt─â de bandit; t├ólh─ârie. ÔÇô Din fr. banditisme.
BANDIT├ŹSM, banditisme, s. n. T├«lh─ârie.
BANDIT├ŹSM, banditisme, s. n. T├ólh─ârie. ÔÇô Fr. banditisme.
bandit├şsm s. n., (ac╚Ťiuni) pl. bandit├şsme
bandit├şsm s. n., pl. bandit├şsme
BANDIT├ŹSM s. 1. v. t├ólh─ârie. 2. criminalitate.
BANDIT├ŹSM s.n. T├ólh─ârie, ho╚Ťie. [Cf. fr. banditisme].
BANDIT├ŹSM s. n. act, fapt─â violent─â s─âv├ór╚Öit─â de o band─â; t├ólh─ârie. (< fr. banditisme)
BANDIT├ŹSM n. Comportare de bandit; fapt─â banditeasc─â; t├ólh─ârie. /<fr. banditisme
banditism n. 1. starea unei ╚Ť─âri b├óntuit─â de bandi╚Ťi; 2. obiceiurile bandi╚Ťilor.
*bandit├şzm n. (din bandit, fr. banditisme). Starea une─ş ╚Ť─âr─ş b├«ntuite de bandi╚Ť─ş. Ocupa╚Ťiunea de bandit. Fapt─â de bandit (t├«lh─ârie).
BANDITISM s. gangsterism, jaf, t├«lh─ârie, (fran╚Ťuzism) brigandaj, (├«nv. ╚Öi reg.) t├«lh─ârit, (reg.) rob─âlie, (├«nv.) t├«lh─âr─â╚Öug, tilh─ârire, t├«lh─âr╚Öag, t├«lhu╚Öag. (St├«rpirea ~.)

Banditism dex online | sinonim

Banditism definitie

Intrare: banditism
banditism substantiv neutru