banditism definitie

14 definiții pentru banditism

banditísm sn [At: DA / Pl: ~e / E: fr banditisme] 1-3 (Atitudine sau) comportare (ori faptă) de bandit (1) Si: tâlhărie, tâlhărit1.
BANDITÍSM, (2) banditisme, s. n. 1. Atitudine, comportare de bandit; tâlhărie. 2. Faptă de bandit. – Din fr. banditisme.
BANDITÍSM, banditisme, s. n. Atitudine, comportare, faptă de bandit; tâlhărie. – Din fr. banditisme.
BANDITÍSM, banditisme, s. n. Tîlhărie.
BANDITÍSM, banditisme, s. n. Tâlhărie. – Fr. banditisme.
banditísm s. n., (acțiuni) pl. banditísme
banditísm s. n., pl. banditísme
BANDITÍSM s. 1. v. tâlhărie. 2. criminalitate.
BANDITÍSM s.n. Tâlhărie, hoție. [Cf. fr. banditisme].
BANDITÍSM s. n. act, faptă violentă săvârșită de o bandă; tâlhărie. (< fr. banditisme)
BANDITÍSM n. Comportare de bandit; faptă banditească; tâlhărie. /<fr. banditisme
banditism n. 1. starea unei țări bântuită de bandiți; 2. obiceiurile bandiților.
*banditízm n. (din bandit, fr. banditisme). Starea uneĭ țărĭ bîntuite de bandițĭ. Ocupațiunea de bandit. Faptă de bandit (tîlhărie).
BANDITISM s. gangsterism, jaf, tîlhărie, (franțuzism) brigandaj, (înv. și reg.) tîlhărit, (reg.) robălie, (înv.) tîlhărășug, tilhărire, tîlhărșag, tîlhușag. (Stîrpirea ~.)

banditism dex

Intrare: banditism
banditism substantiv neutru