banditésc, -eáscă a [At: CĂLINESCU, I. 237 / Pl: ~ești / E: bandit + -esc] De bandit (1) Si: tâlhăresc, gangsteresc.

BANDITÉSC, -EÁSCĂ, banditești, adj. Tâlhăresc. – Bandit + suf. -esc.

BANDITÉSC, -EASCĂ, banditești, adj. Tâlhăresc. – Bandit + suf. -esc.

BANDITÉSC, -EÁSCĂ, banditești, adj. De bandit; tîlhăresc. Atac banditesc.

BANDITÉSC, -EASCĂ, banditești, adj. Tâlhăresc. – Din bandit + suf. -esc.

banditésc adj. m., f. banditeáscă; pl. m. și f. banditéști

banditésc adj. m., f. banditeáscă; pl. m. și f. banditéști

BANDITÉSC adj. v. tâlhăresc.

BANDITÉSC, -EÁSCĂ adj. De bandit, tâlhăresc. [< bandit + -esc].

BANDITÉSC, -EÁSCĂ adj. de bandit. (< bandit + -esc)

BANDITÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru bandiți; propriu bandiților; tâlhăresc. Atac ~. /bandit + suf. ~esc

BANDITESC adj. tîlhăresc. (Atac ~.)