banditesc definitie

12 definiții pentru banditesc

banditésc, -eáscă a [At: CĂLINESCU, I. 237 / Pl: ~ești / E: bandit + -esc] De bandit (1) Si: tâlhăresc, gangsteresc.
BANDITÉSC, -EÁSCĂ, banditești, adj. Tâlhăresc. – Bandit + suf. -esc.
BANDITÉSC, -EASCĂ, banditești, adj. Tâlhăresc. – Bandit + suf. -esc.
BANDITÉSC, -EÁSCĂ, banditești, adj. De bandit; tîlhăresc. Atac banditesc.
BANDITÉSC, -EASCĂ, banditești, adj. Tâlhăresc. – Din bandit + suf. -esc.
banditésc adj. m., f. banditeáscă; pl. m. și f. banditéști
banditésc adj. m., f. banditeáscă; pl. m. și f. banditéști
BANDITÉSC adj. v. tâlhăresc.
BANDITÉSC, -EÁSCĂ adj. De bandit, tâlhăresc. [< bandit + -esc].
BANDITÉSC, -EÁSCĂ adj. de bandit. (< bandit + -esc)
BANDITÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru bandiți; propriu bandiților; tâlhăresc. Atac ~. /bandit + suf. ~esc
BANDITESC adj. tîlhăresc. (Atac ~.)

banditesc dex

Intrare: banditesc
banditesc adjectiv