BANDERÍE s.f. 1. (Ist.) Ceată de oameni înarmați care însoțeau un nobil feudal în luptă. 2. Detașament de infanterie. [< fr. banderie].

BANDERÍE s. f. 1. ceată de oameni înarmați care însoțeau un nobil feudal în luptă. 2. detașament de infanterie. (< fr. banderie)