bánda i [At: DA ms / E: it banda] (Mm) Comandă de rotire a cârmei la maximum.

bandá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bandeáză

bandá vb., ind. prez. 1 sg. bandéz, 3 sg. și pl. bandeáză

BANDÁ, vb., ind. prez. 3 bandează.

BANDÁ vb. I. refl. (Mar.; despre nave) A se înclina pe un bord din cauza vântului sau a încărcăturii așezate greșit. [Cf. it. banda, fr. bande].

BANDÁ vb. 1. tr. A înconjura, a inciza în benzi. 2. refl. (despre nave) A se înclina pe un bord din cauza vântului sau a încărcăturii așezate greșit. (din fr. bander)

bánda interj. (it. banda, lature. V. alivanta). Mar. La o parte (la dreapta orĭ stînga)! V. copastie.