bandare definitie

2 intrări

13 definiții pentru bandare

bánda i [At: DA ms / E: it banda] (Mm) Comandă de rotire a cârmei la maximum.
bandá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bandeáză
bandáre s. f., g.-d. art. bandắrii
bandá vb., ind. prez. 1 sg. bandéz, 3 sg. și pl. bandeáză
bandáre s. f., g.-d. art. bandării
BANDÁ, vb., ind. prez. 3 bandează.
BANDÁRE, bandări, s.f., g.-d. art. bandării.
BANDÁ vb. I. refl. (Mar.; despre nave) A se înclina pe un bord din cauza vântului sau a încărcăturii așezate greșit. [Cf. it. banda, fr. bande].
BANDÁRE s.f. (Mar.) Faptul de a banda. [< banda].
BANDÁ vb. 1. tr. A înconjura, a inciza în benzi. 2. refl. (despre nave) A se înclina pe un bord din cauza vântului sau a încărcăturii așezate greșit. (din fr. bander)
bánda interj. (it. banda, lature. V. alivanta). Mar. La o parte (la dreapta orĭ stînga)! V. copastie.
BANDÁRE (< it.) s. f. 1. Înclinare transversală a unei nave sub acțiunea valurilor, a vîntului etc. 2. Operațiune de diagnosticare a bolilor genetice, constînd în colorarea cromozomilor pentru evidențierea benzilor de culoare închisă și deschisă ale acestora.
BANDÁRE s. f. Acțiunea și rezultatul de a banda.

bandare dex

Intrare: banda
banda verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: bandare
bandare substantiv feminin