Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru bandare

bánda i [At: DA ms / E: it banda] (Mm) Comandă de rotire a cârmei la maximum.
bandá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bandeáză
bandáre s. f., g.-d. art. bandắrii
band├í vb., ind. prez. 1 sg. band├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. bande├íz─â
bandáre s. f., g.-d. art. bandării
BANDÁ, vb., ind. prez. 3 bandează.
BANDÁRE, bandări, s.f., g.-d. art. bandării.
BANDÁ vb. I. refl. (Mar.; despre nave) A se înclina pe un bord din cauza vântului sau a încărcăturii așezate greșit. [Cf. it. banda, fr. bande].
BANDÁRE s.f. (Mar.) Faptul de a banda. [< banda].
BANDÁ vb. 1. tr. A înconjura, a inciza în benzi. 2. refl. (despre nave) A se înclina pe un bord din cauza vântului sau a încărcăturii așezate greșit. (din fr. bander)
b├índa interj. (it. banda, lature. V. alivanta). Mar. La o parte (la dreapta or─ş st├«nga)! V. copastie.
BAND├üRE (< it.) s. f. 1. ├Änclinare transversal─â a unei nave sub ac╚Ťiunea valurilor, a v├«ntului etc. 2. Opera╚Ťiune de diagnosticare a bolilor genetice, const├«nd ├«n colorarea cromozomilor pentru eviden╚Ťierea benzilor de culoare ├«nchis─â ╚Öi deschis─â ale acestora.
BAND├üRE s. f. Ac╚Ťiunea ╚Öi rezultatul de a banda.

Bandare dex online | sinonim

Bandare definitie

Intrare: banda
banda verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: bandare
bandare substantiv feminin