Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru bandajat

bandaj├í vtr [At: DA / Pzi: ~j├ęz / E: bandaj + -a] 1-2 A(-╚Öi) aplica un bandaj (1) Si: pansa.
bandaj├ít2, ~─â a [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 275 / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: bandaja] 1-2 (Acoperit sau) str├óns cu un bandaj (1-2) Si: pansat1.
bandaját1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: bandaja] 1-2 Bandajare (1-2).
BANDAJ├ü, bandajez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A(-╚Öi) aplica un bandaj (1). ÔÇô Din bandaj.
BANDAJ├ü, bandajez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A(-╚Öi) aplica un bandaj (1). ÔÇô Din bandaj.
BANDAJ├ü, bandajez, vb. I. Tranz. A lega str├«ns sau a acoperi (o parte r─ânit─â sau bolnav─â a corpului) cu fe╚Öi de tifon sau de p├«nz─â; a aplica un bandaj. V. pansa. [Un soldat] ├«╚Öi bandaja cotul. CAMILAR, N. I 289. Are pieptul bandajat ╚Öi se vede c─â nu poate mi╚Öca dec├«t foarte greu bra╚Ťul drept. CAMIL PETRESCU, T. II 275.
BANDAJ├ü, bandajez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A(-╚Öi) aplica un bandaj (1). V. pansa. ÔÇô Din bandaj.
bandaj├í (a ~) vb., ind. prez. 3 bandaje├íz─â, 1 pl. bandajß║»m; ger. bandajß║ąnd
bandaj├í vb., ind. prez. 1 sg. bandaj├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. bandaje├íz─â, 1 pl. bandaj─âm; ger. bandaj├ónd
BANDAJÁ vb. v. pansa.
BANDAJÁT adj. v. pansat.
BANDAJÁ vb. I. tr., refl. A(-și) aplica un bandaj. [P.i., 3,6 -jează, 4 -jăm, ger. -jând. / < bandaj + -a].
BANDAJÁ vb. tr., refl. a(-și) aplica un bandaj. (< bandaj)
A BANDAJ├ü ~├ęz tranz. (r─âni sau organe v─ât─âmate) A aplica un bandaj; a pansa. ~ m├óna. /Din bandaj
*bandaj├ęz v. tr. (d. bandaj. Fr. se zice bander). Leg o ran─â. Leg un om r─ânit, o parte r─ânit─â: a bandaja pe cineva la pic─şor, un pic─şor cu─şva.
BANDAJA vb. (MED.) a (se) lega, a (se) pansa, (rar) a (se) înfășa, (înv. și pop.) a (se) obloji, (reg.) a (se) îmbandaja. (S-a ~ la rană.)
BANDAJAT adj. (MED.) legat, pansat, (înv. și pop.) oblojit, (reg.) îmbandajat. (Rană ~.)

Bandajat dex online | sinonim

Bandajat definitie

Intrare: bandaja
bandaja verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: bandajat
bandajat adjectiv