bancrutare definitie

2 intrări

13 definiții pentru bancrutare

bancrutá vi [At: DA / V: (reg) -cro- / Pzi: ~téz / E: ger Banknottieren] A da faliment.
bancrutáre sf [At: MDA ms / V: -cro- / Pl: ~tări / E: bancruta] (Rar) Falimentare.
bancrutát1 sn [At: MDA ms / V: -cro- / Pl: ~uri / E: bancruta] Falimentare.
BANCRUTÁ, bancrutez, vb. I. Intranz. (Rar.) A da faliment. – Din germ. bankrottieren.
BANCRUTÁ, bancrutez, vb. I. Intranz. A da faliment. – Din germ. bankrottieren.
bancrutá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bancruteáză
bancrutá vb. (sil. mf. banc-), ind. prez. 1 sg. bancrutéz, 3 sg. și pl. bancruteáză
BANCRUTÁ vb. v. falimenta.
BANCRUTÁ vb. I. intr. A da faliment. [Cf. germ. bankrottieren].
BANCRUTÁ vb. intr. a da faliment. (< germ. bankrottieren)
A BANCRUTÁ ~éz intranz. A suferi o bancrută; a da faliment. [Sil. banc-ru-] /<germ. bankrottieren
bancrutà v. a face bancrută, a da faliment.
BANCRUTA vb. (FIN.) (înv.) a mofluza. (Negustorul a ~.)

bancrutare dex

Intrare: bancruta
bancruta verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: banc-
Intrare: bancrutare
bancrutare