bancrutár, ~ă smf a [At: MAIORESCU, D. I, 207 / V: (reg) -crot, -crut / Pl: ~i, ~e / E: bancrută + -ar cf fr banqueroutier] 1-2 (Om) falit.

BANCRUTÁR, bancrutari, s. m. (Rar) Persoană care a suferit o bancrută. – Bancrută + suf. -ar (după fr. banqueroutier).

BANCRUTÁR, bancrutari, s. m. (Rar) Persoană care a suferit o bancrută. – Bancrută + suf. -ar (după fr. banqueroutier).

BANCRUTÁR, bancrutari, s. m. (Rar) Falit. – După fr. banqueroutier.

bancrutár (rar) s. m., pl. bancrutári

bancrutár s. m. (sil. mf. banc-), pl. bancrutári

BANCRUTÁR s. v. falit.

BANCRUTÁR s.m. (Rar) Falit, bancrut. [Var. bancrutier s.m. / cf. fr. banqueroutier, it. bancarottiere].

BANCRUTÁR s. m. Falit; bancrut. (după fr. banqueroutier)

BANCRUTÁR ~i m. Persoană care a suferit o bancrută. ~ fraudulos. [Sil. banc-ru-] /banc-rută + suf. ~ar

*bancrutár m. (d. bancrută; fr. banqueroutier). Rar. Falit.

BANCRUTAR s. (FIN.) falit, (înv.) mofluz, mofluzit.