Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

25 defini╚Ťii pentru bancruta

bancrut├í vi [At: DA / V: (reg) -cro- / Pzi: ~t├ęz / E: ger Banknottieren] A da faliment.
bancr├║t─â sf [At: MAIORESCU, D. I, 488 / V: (reg) crot sn, (├«nv) -c─âr├║- / Pl: ~te / E: fr banqueroute] 1 Faliment (├«nso╚Ťit de nereguli financiare f─âcute ├«n dauna creditorilor) prin proasta administrare sau prin opera╚Ťiuni frauduloase. 2 (├Äs) -simpl─â Bancrut─â (1) pricinuit─â de proasta gestiune ╚Öi considerat─â ca delict. 3 (├Äs) - frauduloas─â Bancrut─â (1) pricinuit─â de fraud─â ╚Öi considerat─â drept crim─â.
BANCRUT├ü, bancrutez, vb. I. Intranz. (Rar.) A da faliment. ÔÇô Din germ. bankrottieren.
BANCR├ÜT─é, bancrute, s. f. Situa╚Ťie de insolvabilitate a unei firme (├«ntreprinderi); faliment al unei firme vinovat─â de agravarea situa╚Ťiei creditorilor s─âi; crah. ÔÇô Din fr. banqueroute.
BANCRUT├ü, bancrutez, vb. I. Intranz. A da faliment. ÔÇô Din germ. bankrottieren.
BANCR├ÜT─é, bancrute, s. f. Faliment ├«nso╚Ťit de nereguli financiare f─âcute ├«n dauna creditorilor; crah. ÔÇô Din fr. banqueroute.
BANCR├ÜT─é, (rar) bancrute, s. f. (├Än or├«nduirea capitalist─â) Situa╚Ťia unui comerciant falit, care s-a f─âcur vinovat de rea administra╚Ťie sau de fraud─â ├«n dauna* creditorilor. Bancruta este o infrac╚Ťiune penal─â. Bancrut─â frauduloas─â.
BANCR├ÜT─é, bancrute, s. f. (├Än or├ónduirea capitalist─â) Situa╚Ťie a unui comerciant falit, care s-a f─âcut vinovat de rea administra╚Ťie sau de fraud─â ├«n dauna creditorilor. ÔÇô Fr. banqueroute.
bancrutá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bancruteáză
bancr├║t─â s. f., g.-d. art. bancr├║tei; pl. bancr├║te
bancrut├í vb. (sil. mf. banc-), ind. prez. 1 sg. bancrut├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. bancrute├íz─â
bancr├║t─â s. f. (sil. mf. banc-), pl. bancr├║te
BANCRUTÁ vb. v. falimenta.
BANCRÚTĂ s. v. faliment.
BANCRUTÁ vb. I. intr. A da faliment. [Cf. germ. bankrottieren].
BANCR├ÜT─é s.f. Situa╚Ťie a unui comerciant falit, vinovat de rea administrare sau de fraud─â; faliment. [< fr. banqueroute, cf. germ. Bankrott, it. bancarotta < banco ÔÇô banc─â, rotto ÔÇô rupt].
BANCRUTÁ vb. intr. a da faliment. (< germ. bankrottieren)
BANCR├ÜT─é s. f. situa╚Ťie a unui comerciant falit, vinovat de rea administrare sau de fraud─â; faliment. (< fr. banqueroute, it. bancarotta)
A BANCRUT├ü ~├ęz intranz. A suferi o bancrut─â; a da faliment. [Sil. banc-ru-] /<germ. bankrottieren
BANCR├ÜT─é ~e f. ec. Stare a unui debitor care nu-╚Öi poate pl─âti datoriile sau nu-╚Öi poate respecta angajamentele; faliment. ~ simpl─â. ÔŚŐ ~ frauduloas─â bancrut─â datorat─â unei gestion─âri incorecte. [Sil. banc-ru-] /<fr. banqueroute, germ. Bankrotte
bancrutà v. a face bancrută, a da faliment.
bancrut─â f. faliment (= fr. banqueroute).
*bancr├║t─â f., pl. e (fr. banqueroute, d. it. bancarotti, ÔÇ×banc─â rupt─âÔÇŁ, faliment). Faliment.
BANCRUTA vb. (FIN.) (înv.) a mofluza. (Negustorul a ~.)
BANCRUTĂ s. (FIN.) crah, faliment, (înv. și reg.) selamet, (înv.) mofluz, mofluzenie, mofluzie, mofluzlîc, (înv., în Transilv.) cridă. (~ unei mari întreprinderi capitaliste.)

Bancruta dex online | sinonim

Bancruta definitie

Intrare: bancrut─â
bancrut─â substantiv feminin
  • silabisire: banc-
Intrare: bancruta
bancruta verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: banc-