banco definitie

2 intrări

13 definiții pentru banco

bancó sni [At: DELAVRANCEA, S. 125 / E: it, fr banco] 1 Valoarea unei monede la bancă3 (1). 2 (Înv; îs) -țedulă Bancnotă. 3 La banc1 (1) Banc1 (2). 4 (Îe) A face (în sau din) – A susține singur miza jocului împotriva băncii3 (6).
BÁNCO s. n. (La jocul de bacara; în expr.) A face banco = a susține singur miza jocului împotriva băncii2 (2). – Din it., fr. banco.
BÁNCO s. n. invar. (La jocul de bacara; în expr.) A face banco = a susține singur miza jocului împotriva băncii2 (2). – Din fr., it. banco.
BÁNCO s. n. invar. (La unele jocuri de cărți) Totalul mizelor depuse de jucători (alcătuind suma ce urmează să fie cîștigatî de unul dintre participanții la joc). Aprins de nădejdea d-a îndoi cei 130 de lei din banco... făcu semn. DELAVRANCEA, S. 125.
BÁNCO s. n. invar. (La unele jocuri de cărți) Totalul mizelor depuse de jucători. – It. banco (fr. banco).
bánco (în expr.) s. n.
bánco s. n.
BÁNCO s.m.invar. (La jocul de cărți) Totalitatea mizelor depuse de jucători. [< it., fr. banco].
BÁNCO s. n. inv. (la jocul de bacara) totalitatea mizelor depuse de jucători. (< it., fr. banco)
BÁNCO n. (la jocul de cărți) Totalitate a mizelor depuse de jucători. * A face ~ a susține singur miza jocului contra băncii. /<it., fr. banco
banco n. termen de joc: a face banco, a juca singur în contra tuturor: meseria stosului și a bancului AL.
*bánco n. (it. banco, bancă). A face banco (la un joc de noroc, la cărțĭ), a juca singur contra tuturor. – Și bancu, gen. al banculuĭ.
NANNI DI BANCO (pe numele adevărat Giovanni di Antonio di ~) (1384-1421), sculptor italian. Unul din reprezentanții de seamă ai sculpturii toscane din sec. 15. Opera sa marchează trecerea de la gotic la Renaștere („Isaia”, „Sfântul Luca”, „Cei patru Sfinți încoronați”).

banco dex

Intrare: banco
banco substantiv neutru invariabil
Intrare: Banco
Banco