Dicționare ale limbii române

14 definiții pentru bancnotă

bancnótă sf [At: ODOBESCU, S. I, 469 / Pl: ~te / E: ger Banknote, fr bank- note] Ban2 (1) de hârtie emis de o bancă3 (1) și folosit ca mijloc de plată Si: bilet de bancă, hârtie-monedă, (înv) bancă3 (4), banco-țedulă, bancot.
BANCNÓTĂ, bancnote, s. f. Semn bănesc oficial sub formă de hârtie de valoare la purtător, emisă de o bancă2 (1) și care îndeplinește funcția de mijloc de plată; ban de hârtie. – Din germ. Banknote, fr. bank-note.
BANCNÓTĂ, bancnote, s. f. Hârtie-monedă emisă de o bancă2 (1) și folosită ca mijloc de plată. – Din germ. Banknote, fr. bank-note.
BANCNÓTĂ, bancnote, s. f. Monedă de credit la. purtător, cu acoperire în aur, emisă de o bancă. Desfăcu la vedere cele două bancnote de cîte o sută de lei. SADOVEANU, B. 211.
BANCNÓTĂ, bancnote, s. f. Hârtie de valoare, cu acoperire în aur, emisă de o bancă (în schimbul cambiilor) și folosită ca mijloc de plată. – Germ. Banknote (fr. bank-note).
bancnótă (ban-cno- / banc-no-) s. f., g.-d. art. bancnótei; pl. bancnóte
bancnótă s. f. (sil. mf. banc-), pl. bancnóte
BANCNÓTĂ s. (FIN.) hârtie, bilet de bancă, hârtie-monedă, (prin Transilv. și Maram.) băncută, (înv.) asignat, asignație, bancă, bumașcă.
BANCNÓTĂ s.f. Hârtie-monedă emisă de o bancă și folosită ca mijloc de plată; bilet de bancă. [< fr., engl. bank-note, cf. germ. Banknote].
BANCNÓTĂ s. f. hârtie-monedă emisă de o bancă, mijloc de plată; bilet de bancă. (< germ. Banknote, fr. bank-note)
BANCNÓTĂ ~e f. Hârtie de valoare cu acoperire în aur, emisă de către stat și folosită ca mijloc de plată; bilet de bancă. [Sil. banc-no-] /<germ. Banknote, fr. banknote
bancnotă f. hârtie monedă, bilet de bancă.
*bancnótă f., pl. e (engl. și germ. banknote). Bilet de bancă, bumașcă. – V. bilet.
BANCNOTĂ s. (FIN.) hîrtie, bilet de bancă, hîrtie-monedă, (prin Transilv. și Maram.) băncută, (înv.) asignat, asignație, bancă, bumașcă. (O ~ de o sută.)

bancnotă definitie

bancnotă dex

Intrare: bancnotă
bancnotă substantiv feminin
  • silabisire: banc-