banchiză sf [At: DA / Pl: ~ze / E: fr banquise] Bloc de gheață (cu întindere mare de suprafață) format de-a lungul coastelor mării în regiunile polare.

BANCHÍZĂ, banchize, s. f. Întindere de gheață formată în mările polare. – Din fr. banquise.

BANCHÍZĂ, banchize, s. f. Întindere de gheață formată în regiunile polare, de-a lungul coastelor mării. – Din fr. banquise.

BANCHÍZĂ, banchize, s. f. Bloc de gheață care se formează în regiunile polare de-a lungul coastelor mării. V. aisberg. Ca o banchiză pe un ocean polar, Sînt singură-n tăcerea-ncremenită. CAZIMIR, L. U. 43. [Urșii albi] părăsesc banchiza... și se retrag somnoroși în celulele lor de piatră. ANGHEL, PR. 114.

BANCHÍZĂ, banchize, s. f. Bloc de gheață format în regiunile polare, de-a lungul coastelor mării. V. aisberg. – Fr. banquise.

banchíză s. f., g.-d. art. banchízei; pl. banchíze

banchíză s. f., g.-d. art. banchízei; pl. banchíze

BANCHÍZĂ s.f. 1. Îngrămădire de ghețuri plutitoare, formată de-a lungul țărmurilor în mările polare; pack. V. aisberg. 2. Picior de susținere construit la baza unui puț de mină în curs de săpare pentru a susține zidăria de deasupra până face priză. [< fr. banquise, cf. scand. bank – banc, engl. ice – gheață].

BANCHÍZĂ s. f. 1. câmp de gheață în regiunile polare de-a lungul țărmurilor mării; pack. 2. picior de susținere la baza unui puț de mină în curs de spălare pentru a susține zidăria de deasupra până face priză. (< fr. banquise)

BANCHÍZĂ ~e f. Îngrămădire de ghețari plutitori, formată de-a lungul țărmurilor mării în regiunile polare. ~ în derivă. /<fr. banquise

*banchíză f., pl. e (fr. banquise, format greșit din fr. banc, banc, și engl. ice, pron. ais, gheață. Englejiĭ zic iceberg, munte de gheață). Barb. Banc de gheață în oceanele polare. V. sloĭ.

BANCHÍZĂ (< fr.) s. f. 1. Cîmp de gheață marină cu aspect de blocuri lipite, formate în mările polare (pînă la 74° lat. N și 55-60° lat. S), cu grosimi de la 200 pînă la 1.000 cm. 2. Construcție auxiliară realizată la baza unui puț de mină în curs de săpare, destinată să susțină zidăria de deasupra pînă cînd aceasta face priză.