banc6 i vz bang

banc5 sn vz bancă3

banc4 sn vz bancă2

banc3 sn [At: CONTEMPORANUL IV, 43 / V: (înv) -ă sf / Pl: ~uri / E: fr banc (de sable)] 1 Îngrămădire de nisip, pietriș sau nămol formată pe fundul mărilor sau al fluviilor, care poate ajunge uneori până la suprafață Si: prag. 2-3 Mare cantitate de pești (de diferite specii) sau de scoici, care apar într-un anumit loc, în diferite etape ale anului.

banc2 sn [At: I. IONESCU, M. 702 / Pl: ~uri / E: ger Bank] 1 Postament sau suport (de obicei din fontă) al unei mașini-unelte. 2-3 (Masă sau) platformă special amenajată, pe care sunt montate uneltele specifice exercitării unei profesiuni manuale. 4 (Îs) – de probă Instalație pentru controlul calităților tehnice ale unor motoare. 5 Banchetă la ambarcații mici.

bánc1 sn [At: NEGRUZZI, S. I, 87 / Pl: ~uri / E: fr banque] 1 Joc de cărți în care un jucător ține banca3 (5) Si: bancă3 (5) Cf bacara. 2 Banii pe care-i pune în joc (la banc1) plătind sau încasând cel care ține jocul împotriva tuturor celorlalți jucători Si: bancă3 (6), banco (3). 3 (Îe) A da (un) – A ține banca3 la banc1 (1). 4 (Fam) Anecdotă (scurtă) glumeață, cu poantă (politică) ironică. 5 (Pex; fam) Minciună.

BANC1 bancuri, s. n. I. 1. Ridicătură de depuneri de nisip, de pietriș sau de nămol, formată pe fundul mărilor sau în albia apelor curgătoare, care ajunge uneori până la suprafața apei. 2. Grup mare de scoici sau de pești, de obicei de aceeași specie, vârstă și mărime. II. 1. Masă sau platformă pe care se montează dispozitive, utilaje, instalații etc. Banc de tămplărie. Banc de ceasornicar. ♦ Banc de probă = instalație pentru controlul calităților tehnice ale unor motoare. 2. Banchetă pe care stă persoana care trage la rame într-o ambarcațiune mică. – Din fr. banc.

BANC2, bancuri, s. n. 1. Numele unui joc de cărți. 2. (Fam.) Scurtă anecdotă glumeață; p. ext. minciună. – Din germ. Bank.

BANC2, bancuri, s. n. 1. Numele unui joc de cărți. 2. (Fam.) Scurtă anecdotă glumeață; p. ext. minciună. – Din germ. Bank.

BANC1, bancuri, s. n. I. 1. Îngrămădire de nisip, de pietriș sau de nămol formată pe fundul mărilor sau al fluviilor, care ajunge uneori până la suprafața apei. 2. Grup mare de scoici sau de pești. II. 1. Masă sau platformă special amenajată pentru efectuarea de lucrări caracteristice unei profesiuni manuale. Banc de tâmplărie. Banc de ceasornicar. ♦ Banc de probă = instalație pentru controlul calităților tehnice ale unor motoare. 2. Banchetă la ambarcații mici. – Din fr. banc.

BANC1, bancuri, s. n. 1. Îngrămădire de nisip, de pietriș sau de nămol formată pe fundul mărilor sau al fluviilor; uneori ajunge pînă la suprafața apei, constituind o piedică pentru navigație. Un val năpraznic luă barca în spinare și o slobozi ușor... într-un banc de nisip. GALACTION, O. I 199. Bancuri uriașe de nisipuri, aduse de fluviu, creșteau din mare ca niște insule la suprafață, astupînd canalul. BART, E. 391. 2. Cîrd mare de pești marini, în care predomină o anumită specie și care apar, în diferite epoci ale anului, la o distanță mai mică sau mai mare de țărm.

BANC2, bancuri, s. n. 1. Postament sau suport (de obicei de fontă) al unei mașini-unelte. 2. Masă lungă și solidă cu diferite dispozitive pentru fixarea sau imobilizarea pieselor sau obiectelor de prelucrat, folosită în tîmplărie, lăcătușărie etc. în odaie te împiedici de calapoade, de bancul pentru lucru, de scaunul cu trei picioare. PAS, Z. I 197. 3. Instalație pentru măsurarea puterii motoarelor. Banc de probe cu frînă hidraulică.

BANC3, bancuri, s. n. 1. Numele unui joc de cărți. V. bacara. Ce vrei, stos sau banc... – Stos...; știu că la banc se încap multe «șiderii» (= pungășii). NEGRUZZI, S. I 88. 2. (Familiar) Glumă (ieftină); vorbă de clacă, minciună; snoavă, anecdotă. ♦ Expr. A face bancuri = a spune sau a face glume (ieftine).

BANC1, bancuri, s. n. 1. Îngrămădire de nisip, de pietriș sau de nămol formată pe fundul mărilor sau al fluviilor, ajungând uneori până la suprafața apei. 2. Cârd mare de pești marini. – Fr. banc.

BANC3, bancuri, s. n. 1. Numele unui joc de cărți. 2. (Fam.) Glumă (ieftină); anecdotă; minciună. – Germ. Bank.

BANC2, bancuri, s. n. 1. Postament sau suport al unei mașini-unelte. 2. Masă lungă cu diferite dispozitive pentru fixarea sau imobilizarea pieselor sau obiectelor de prelucrat. 3. Banchetă la mici ambarcații. 4. Instalație pentru măsurarea puterii motoarelor. – Fr. banc.

banc s. n., pl. báncuri

banc (prag, masă; anecdotă) s. n., pl. báncuri

BANC s. 1. (IHT.) (reg.) toană. (~ de pești.) 2. (GEOGR.) prag. (~ al unei ape curgătoare.) 3. (TEHN.) stand. (~ de probă, de încercare.)

BANC s. bacara, maca.

BANC s. v. anecdotă, glumă, spirit.

BANC s.n. I. 1. Grămadă submarină uriașă de nisip, de pietriș etc. depusă pe fundul mărilor, lacurilor și al fluviilor, care se ridică până aproape de nivelul apei. ◊ Banc de gheață = masă uriașă de gheață plutitoare, care se întâlnește în mările polare. 2. Grup de pești marini, în care predomină o anumită specie. II. 1. Postament, suport care susține o mașină-unealtă. 2. Masă de atelier pe care se fixează piesele de prelucrat. 3. Instalație pentru încercarea puterii motoarelor. 4. Scândură transversală la bărci, pe care stau cei care trag la vâsle; bancă. III. 1. Numele unui joc de cărți. 2. (Fam.) Glumă ieftină; anecdotă; minciună. [Pl. -curi. / < fr. banc, germ. Bank].

BANC1 s. n. 1. depunere de aluviuni, nisip, pietriș și nămol pe fundul mărilor, lacurilor și al fluviilor. 2. aglomerare de pești marini, în care predomină o anumită specie. (< fr. banc)

BANC2 s. n. 1. postament, suport care susține o mașină-unealtă. 2. masă de atelier pe care se fixează piesele de prelucrat. 3. instalație pentru încetarea puterii motoarelor. 4. scândură transversală la bărci, ca scaun pentru cei care trag la rame. (< fr. banc)

BANC3 s. n. 1. numele unui joc de cărți. 2. (fam.) glumă ieftină; anecdotă. (< germ. Bank)

BANC1 ~uri n. 1) Îngrămădire de diverse materiale (nisip, pietriș, nămol) formată pe fundul mărilor sau al fluviilor care, ajungând la suprafața apei, periclitează navigația; prag. 2) Cârd mare de scoici sau de pești (de obicei, de aceeași specie) care se deplasează dintr-un loc în altul. ~ de scrumbii. /<fr. banc

BANC2 ~uri n. Masă (sau platformă) special amenajată într-un atelier pentru efectuarea unor lucrări ce țin de exercitarea profesiilor manuale. ~ de tâmplărie. /<fr. banc

BANC3 ~uri n. 1) Nume dat unui joc de cărți; bacara; maca. 2) pop. Istorioară scurtă. A face ~uri. /<germ. Bank

*banc n., pl. urĭ (it. banco, fr. banc. V. bancă). Mar. Chicĭ, insulă ascunsă supt apă orĭ apărută puțin la suprafața apeĭ: corabia s’a înnomolit într’un banc. V. scruntar.

BANC s. 1. (IHT.) (reg.) toană. (~ de pești.) 2. (GEOGR.) prag. (~ al unei ape curgătoare. 3. (TEHN.) stand. (~ de probă, de încercare.)

BANC s. bacara, maca. (~ este numele unui joc de cărți.)

banc s. v. ANECDOTĂ. GLUMĂ. SPIRIT.

banc arcuit (sedim.) (engl.= point-bar), formă acumulativă în albiile minore (canale) ale râurilor meandrate. Sedimentele unui b.a. repauzează peste aluviunile bazale din canal; grosimea lor este direct proporțională cu adâncimea canalului. Granofaciesul este variabil: rudite, r.fine., arenite și silturi, slab sortate; variațiile de debit determină interstratificația sedimentelor fine cu cele grosiere; pe verticală se constituie în secvențe fining-up; au stratificație oblică la scară mare; laminațiile au înclinări reduse, spre aval. B.a. este o unitate de acreție laterală.

pentru bancul acesta m-au dat afară de la grădiniță expr. (iron. – d. o glumă) e veche!, o știam de mult!

știi bancul cu albinele? expr. (iron. – aluzie la interj. „roiu!”) pleacă de aici!, fugi!