banán sm [At: MEHEDINȚI, G. F. 174 / Pl: ~i / E: banană] Plantă tropicală erbacee cu aspect arborescent, din familia musaceelor, cu tulpina cărnoasă încoronată de frunze late și lungi, din mijlocul cărora cresc fructele comestibile în ciorchine (Musa paradisiaca) Si: (liv) bananier (1).

BANÁN, banani, s. m. Bananier (1). – Din banană (derivat regresiv).

BANÁN, banani, s. m. Plantă tropicală arborescentă cu frunze late și lungi, cu fructe comestibile care cresc în ciorchini mari; bananier (1) (Musa paradisiaca). – Din banană (derivat regresiv).

BANÁN, banani, s. m. Plantă tropicală cu aspect arborescent; are foi late și lungi, în mijlocul cărora cresc, în mănunchiuri, bananele (Musa paradisiaca și Musa sapientium); bananier. Patria bananului e Asia de sud.

BANÁN, banani, s. m. Plantă tropicală cu aspect arborescent, cu foi late și lungi în mijlocul cărora cresc, în mănunchiuri, fructe comestibile (Musa paradisiaca și sapientium). – Din banană.

banán (copac) (rar) s. m., pl. banáni

banán s. m., pl. banáni

BANÁN s. v. bananier.

BANÁN s.m. (Bot.) Plantă tropicală arborescentă cu frunze late și lunguiețe, ale cărei fructe cresc în ciorchine; bananier. [< banană, cf. it. banano].

BANÁN I. s. m. Bananier. II. adj. inv., s. n. (De) culoare roz-galben, ca banana. (< it. banano)

BANÁN I. s. m. bananier. II. adj. inv., s. n. (de) culoare roz-galben, ca banana. (< it. banano)

banan m. arbore, originar din India, ale cărui fructe înlocuiesc grâul în țările tropicale; din trunchiul său se fac stofe și hârtie (Musa paradisiaca).

BANAN s. (BOT.; Musa paradisiaca) bananier.

MUSA L., BANAN fam. Musaceae. Gen originar din regiunile tropicale, cca 80 specii, erbacee, perene, înalte, cu tulpina cărnoasă, formată aparent din pețiolurile invaginate ale frunzelor. Frunze (în tinerețe rulate) mari, numeroase. Flori (periantul cu 6 diviziuni, o singură petală liberă, celelalte concrescute, 5 stamine fertile) sesile, așezate în verticile, pe 2 rînduri, în axa bracteelor de pe peduncul (în partea inferioară cele femele, la mijloc hermafrodite, iar spre vîrf cele mascule), reunite într-o inflorescență în formă de ciorchine. Fructe baciforme, cărnoase, lungi pînă la cca 35 cm și groase pînă la cca 5 cm, verzi-gălbui sau roșietice, de obicei fără semințe, făinoase, zaharoase și aromatice, dispuse ca și florile. După fructificare plantele mor, apărînd altele noi din muguri ce se dezvoltă pe rizom.