Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru banalizat

banaliz├í vtr [At: DA ms / Pzi: -z├ęz / E: fr bandiser] 1-2 A deveni (sau a face s─â devin─â) banal (2).
banaliz├ít2, ~─â a [At: MDA ms / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: banaliza] 1 Care a devenit banal. 2 Care a fost f─âcut s─â devin─â banal.
banalizát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: banaliza] 1-2 Banalizare (1-2).
BANALIZ├ü, banalizez, vb. I. Refl. ╚Öi tranz. A deveni sau a face s─â devin─â banal. ÔÇô Din fr. banaliser.
BANALIZ├ü, banalizez, vb. I. Refl. ╚Öi tranz. A deveni sau a face s─â devin─â banal. ÔÇô Din fr. banaliser.
BANALIZ├ü, banalizez, vb. I. Refl. A deveni banal. ÔÖŽ Tranz. A face s─â devin─â banal.
BANALIZ├ü, banalizez, vb. I. Refl. ╚Öi tranz. A deveni sau a face s─â devin─â banal. ÔÇô Fr. banaliser.
banalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 banalizeáză
banaliz├í vb., ind. prez. 1 sg. banaliz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. banalize├íz─â
banaliz├ít adj. m., pl. banaliz├í╚Ťi; f. sg. banaliz├ít─â, pl. banaliz├íte
BANALIZÁ vb. a vulgariza.
BANALIZÁT adj. stereotip, stereotipic, (fig.) răsuflat, tocit.
BANALIZÁ vb. I. tr., refl. A face să devină sau a deveni banal. [P.i. -zez. / < fr. banaliser].
BANALIZÁ vb. tr., refl. a face să devină, a deveni banal. (< fr. banaliser)
A BANALIZ├ü ~├ęz tranz. 1) A face s─â se banalizeze; a trivializa. 2) A trata ├«n mod simplist; a vulgariza; a trivializa. /<fr. banaliser
A SE BANALIZ├ü m─â ~├ęz intranz. A deveni banal; a c─âp─âta caracter banal; a se trivializa. /<fr. banaliser
BANALIZA vb. a vulgariza. (~ ╚Ötiin╚Ťa.)
BANALIZAT adj. stereotip, stereotipic, (fig.) r─âsuflat, tocit. (Imagini ~.)

Banalizat dex online | sinonim

Banalizat definitie

Intrare: banaliza
banaliza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: banalizat
banalizat adjectiv