Dicționare ale limbii române

2 intrări

18 definiții pentru banalizat

banalizá vtr [At: DA ms / Pzi: -zéz / E: fr bandiser] 1-2 A deveni (sau a face să devină) banal (2).
banalizát2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: banaliza] 1 Care a devenit banal. 2 Care a fost făcut să devină banal.
banalizát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: banaliza] 1-2 Banalizare (1-2).
BANALIZÁ, banalizez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină banal. – Din fr. banaliser.
BANALIZÁ, banalizez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină banal. – Din fr. banaliser.
BANALIZÁ, banalizez, vb. I. Refl. A deveni banal. ♦ Tranz. A face să devină banal.
BANALIZÁ, banalizez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină banal. – Fr. banaliser.
banalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 banalizeáză
banalizá vb., ind. prez. 1 sg. banalizéz, 3 sg. și pl. banalizeáză
banalizát adj. m., pl. banalizáți; f. sg. banalizátă, pl. banalizáte
BANALIZÁ vb. a vulgariza.
BANALIZÁT adj. stereotip, stereotipic, (fig.) răsuflat, tocit.
BANALIZÁ vb. I. tr., refl. A face să devină sau a deveni banal. [P.i. -zez. / < fr. banaliser].
BANALIZÁ vb. tr., refl. a face să devină, a deveni banal. (< fr. banaliser)
A BANALIZÁ ~éz tranz. 1) A face să se banalizeze; a trivializa. 2) A trata în mod simplist; a vulgariza; a trivializa. /<fr. banaliser
A SE BANALIZÁ mă ~éz intranz. A deveni banal; a căpăta caracter banal; a se trivializa. /<fr. banaliser
BANALIZA vb. a vulgariza. (~ știința.)
BANALIZAT adj. stereotip, stereotipic, (fig.) răsuflat, tocit. (Imagini ~.)

banalizat definitie

banalizat dex

Intrare: banaliza
banaliza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: banalizat
banalizat adjectiv